Nu de putine ori nu avem taria de a ne asuma situatii din viata si atunci dam vina pe celalalt pentru?toata nefericirea noastra. Pentru linistea ta emotionala, insa, astfel de conflicte trebuie asumate,?altfel vei fi coplesit de stari de anxietate, teama, nesiguranta in viitor.
Subiectul mi-a fost inspirat de o intamplare. Intr-un pub, unde mersesem cu prietenele, la o masa distanta de a noastra, erau doi domni care pareau conectati la discutia noastra de femei. La plecare, unul dintre ei vine la mine, ma priveste si imi spune: „Ati pronuntat cumva „saracie emotionala” la un moment dat?”. Da, vorbisem despre oameni saraci emotional. Parea impresionat si traia o revelatie. Mi-a multumit si, recunoscator, a plecat sovaind. Parca isi gasise raspunsul la ceva ce il macinase, parea mai luminat. A luat ce avea nevoie?sa-si ia din „intalnirea” cu noi.
Trairea vinovatiei
M-am gandit ca uneori cuvintele actioneaza ca un pansament sau ca sarea pe rana. Insa, alteori, cuvintele coaguleaza. Aduna in jurul lor un conflict, un repertoriu emotional, un tip de relatie disfunctionala, motivele apararilor fata de anxietati, sentimente de vinovatie, dezgust, rusine, o stare de spirit si o stare fizica generala.
Pentru a fi mai explicita, expun cateva situatii de viata sau crampeie de discutii dintre oameni, din relatiile lor.
„Tu esti vinovat/a pentru tot!”, spune un barbat femeii, si invers. Cand plasezi in Tu sentimentele nedorite in universul interior, cand Tu este doar un ecran proiectiv pentru emotiile conflictuale proprii, cand Tu este ca un cos de gunoi sau un closet pentru neputintele personale si dificultatile de a trece de crizele interioare, Eu devine din ce in ce mai sarac emotional si intr-o totala lipsa de contact cu propriile sentimente. Sentimentele sunt scoase in afara, instrainate, ca si cum creatorul acelor sentimente ar fi fost un altul, nu Eu. Proiectorul esueaza in contactul cu afectele, emotiile si sentimentele, cu propriul sine si viata emotionala, ca e ceva in el insusi care il va face oriunde si oricand sa fie la fel. Se teme sa-si traiasca vinovatia ca el este creatorul esecurilor personale, responsabilitatea ca are o contributie sadica la intamplare, violenta si ostilitatea fata de ceilalti oameni. Nu stie ca a trai vinovatia este o mare capacitate, care il va face mai bogat emotional si mai in contact cu Eu si Tu ca fiind diferiti, cu conflictul interior care dateaza din propria istorie personala si ca acolo isi va gasi rezolvarea, cu posibilitatea ca poate rani si cu dorinta de a repara atunci cand raneste sau dezamageste.
Sursa fericirii
„Nu am fost fericit langa tine. M-ai facut nefericit.” Cu aceasta povara plasata pe umerii celuilalt, scapa de pozitia de subiect care isi traieste propria viata. Crede ca, daca schimba persoana, schimba si universul interior propriu, traindu-se ca o carcasa goala, vidata, care cauta sa fie umpluta de mintea si sentimentele celuilalt. O persoana care nu va reusi sa fie in contact cu faptul ca sursa fericirii este in el insusi si ca sursa nefericirii este tot in el insusi. Daca ne localizam sursa fericirii si nefericirii in interiorul nostru, putem, putin cate putin, sa avem acces la nemultumirea sau dezamagirea pe care o ducem cu noi de mici copii si care ne cangreneaza viata prezenta, daca nu incepem cu curaj sa o rezolvam. Ma gandesc la un barbat care, atunci cand a fost nascut, parintii lui au divortat. Motivul fericirii venirii lui pe lume a fost umbrit, chiar furat, de motivul nefericirii destramarii familiei. A mers la 2 ani si a vorbit dupa varsta de 3 ani. Nu stie unde sa-si localizeze sursa fericirii sau nefericirii, in interiorul lui sau in mediu, la mama sau la sotia actuala, pe care o confunda cu mama. Nu stie unde sa o dateze, in prezent sau in istoricul lui de copil. Un om nemultumit de el insusi, nefericit cu istoria lui de viata, cu cine este el, va genera actiuni si evenimente prin care sa-si continue nefericirea, perpetuand-o oriunde …
