Una dintre provocarile majore cu care se confrunta economia europeana este lipsa de lichiditati in pietele sale de capital. De la criza financiara globala din 2008, a fost introdus un numar enorm de noi reguli. Dar pentru a facilita investitiile pe termen lung, de care Europa are nevoie cu disperare, ar fi intelept sa existe o reasezare a amplului mediu de reglementari care s-a dezvoltat in ultimii sase ani.
Dat fiind ca bancile sunt rezervate in a oferi noi imprumuturi, institutii precum fondurile de pensie au o pozitie buna pentru a satisface nevoia disperata de capital. Intr-adevar, economiile muncitorilor care cel mai probabil nu vor iesi la pensii cateva decenii de acum incolo sunt potrivite pentru investitii pe termen lung. Problema vine din faptul ca, in multe cazuri, regulile si reglementarile menite sa asigure stabilitatea pietelor financiare impiedica fondurile de pensii si alte institutii sa distribuie economiile usor si eficient.
Importanta unor reglementari potrivite nu poate fi subestimata. Cand sunt scrise si aplicate corect, asigura stabilitatea financiara, mentin (si, daca este necesar, refac) increderea in piete si faciliteaza investitii pe termen lung, ajutandu-i pe cetateni sa rezolve nevoile lor financiare de viitor. Dar daca reglementarile nu sunt bine croite pe masura diverselor tipuri de participanti din piata si nu sunt adaptate la modul cum functioneaza de fapt pietele, acestea pot sufoca oportunitati de care, altfel, ar beneficia investitorii si economia.
Noile conditii privind marjele pentru derivate, introduse cu scopul de a reduce riscurile sistemice, sunt doar un exemplu de astfel de constrangere sufocanta. Ar putea avea sens sa fie aplicate bancilor sau fondurilor de plasamente alternative, dar fondurile de pensii sunt institutii foarte solvabile, care aduc un risc sistemic mic sau chiar zero pentru pietele financiare. Fortandu-le sa puna deoparte active pentru scopuri colaterale, sunt practic private de capitalul care ar fi putut fi folosit pentru investitii pe termen lung.
Astfel de investitii implica o varietate de produse, jucatori din piata si jurisdictii si, drept rezultat, efectul reglementarilor poate fi dificil de prevazut, cu atat mai putin de calculat. Pentru inceput, impactul regulilor si reglementarilor poate fi direct sau indirect. Regulile care se aplica in mod special produselor ori strategiilor de investitie pe termen lung pot fi considerate ca avand un impact direct. Regulile care se aplica investitorilor sau omologilor acestora, produselor competitive sau partilor complementare ale pietei pot fi descrise ca avand un efect indirect.
Un cadru legal bine construit minimizeaza consecintele negative pentru investitiile pe termen lung, maximizand efectele pozitive. Noi reglementari sunt introduse permanent. Este important sa existe o analiza atenta cu privire la necesitatea reala de introducere a acestor noi reglementari. Daca sunt necesare, se impun realizarea unor predictii si acoperirea golurilor cu reguli care sa asigure curgerea lina a economiilor catre proiecte noi sau deja existente.
De exemplu, standardizand reglementarile cu privire la obligatiunile garantate, obligatiunile verzi si investitiile transfrontaliere prin intermediul fondurilor imobiliare s-ar putea incuraja mai multe investitii pe termen lung. In mod indirect, un impuls de reglementare generala care sa creasca disponibilitatea proiectelor pentru investitii pe termen lung si armonizarea regimurilor locale de insolventa ar putea avea, de asemenea, un efect pozitiv. Un exemplu clar de reglementare cu un impact negativ direct este cel al actualelor reguli privind securizarea si regulile propuse pentru modificarile de capital bazat pe active.
Efectele negative indirecte ale unor astfel de reglementari privind investitiile pe termen …
