In fiecare an, de 15 martie, pe strazile principalelor orase din Transilvania sunt organizate parade si celebrari prin care membrii comunitatii maghiare ii cinstesc pe revolutionarii de la 1848. Ziua de 15 martie nu este, practic, ziua nationala a Ungariei, ci Ziua Libertatii Maghiarilor de Pretutindeni, si este legata de Revolutia de la 1848, in care romanii si maghiarii au luptat pe baricade diferite. Defilarea cu simbolurile nationale maghiare starneste, in fiecare an, reactii ale nationalistilor romani si contrareactii ale nationalistilor maghiari.
Insa, cu toate acestea, in ultimul deceniu si jumatate, autoritatile romane au avut inteligenta sa treaca peste razboaiele din trecut si sa ia parte la celebrarile comunitatii maghiare. Si aceasta cu toate ca guvernul de la Budapesta, condus de extremistul Viktor Orban, a interzis diplomatilor maghiari sa participe la celebrarea Zilei Marii Uniri, 1 Decembrie.
Si in 1848, si in 1918, romanii si maghiarii au luptat unii impotriva altora, insa, dupa 1989, a aparut un nou context istoric, in care Romania si Ungaria sunt aliate in NATO si sunt membre in Uniunea Europeana.
In acest context, istoria comuna a romanilor si maghiarilor ar trebui demitizata, iar faptele istorice, curatate de retorica nationalista, ar putea fi intelese intr-o noua lumina, care va arata ca destinele romanilor si maghiarilor sunt legate profund, iar atunci cand au cooperat, si romanii, si maghiarii au avut mai mult de castigat decat atunci cand s-au razboit unii cu altii.
In 29 mai 1848, Dieta de la Cluj a proclamat Unirea Transilvaniei cu Ungaria, in ciuda opozitiei clare a romanilor si a sasilor. De asemenea, a votat o serie de libertati constitutionale, precum dreptul la libera exprimare si desfiintarea iobagiei.
Care sunt faptele din 1848
Revolutia din 1848 a fost un fenomen european, o expresie a vointei tinerelor elite de a inlatura o ordine internationala reactionara si discretionara, instaurata pe continent dupa cutremurul reprezentat de Revolutia franceza de la 1789 si de razboaiele napoleoniene.
Initial, Revolutia a izbucnit in Paris, apoi a cuprins intreaga Franta si s-a raspandit in toata Europa. In Imperiul Austriac, revolutia a izbucnit pe 13 martie, la Viena. Figura principala a regimului absolutist, cancelarul Metternich, a fost alungat de revolutionari. Pe 15 martie, revolutia a izbucnit in Budapesta, iar apoi s-a raspandit si in Transilvania, Slovacia, Croatia si alte regiuni ale Imperiului.
In fostul pasalac turcesc al Budei, eliberat de austrieci la finalul secolului al XVII-lea, Revolutia de la 1848 nu a urmarit doar impunerea unor libertati constitutionale, ci a avut si un caracter national. Liderii revolutionari au dorit sa restaureze statul maghiar, disparut de pe harta Europei in urma catastrofei de la Mohacs, cand otomanii au cucerit inima vechiului regat medieval maghiar. Ideologia nationalista a patruns si in randurile maghiarilor din Transilvania. In ciuda faptului ca maghiarii ardeleni reprezentau doar o minoritate absoluta in Transilvania, ei au decis sa ceara, in adunarea revolutionara de la Targu Mures, din 25 martie, pe langa libertatile constitutionale, si unirea Transilvaniei cu Ungaria.
Initial, pretentiile liderilor revolutionari maghiari au fost acceptate de Guvernul de la Viena si de imparatul Ferdinand I. Insa aceste pretentii i-au adus in conflict pe maghiari cu alte popoare din monarhia habsburgica. Liderii romanilor din Transilvania s-au pronuntat impotriva unirii cu Ungaria. La fel au facut si croatii, condusi de banul Iosip Jelacic. In aceste conditii, imparatul Ferdinand I a abdicat, iar pe tronul de la Viena a venit un nou suveran, Franz Jozef, care a refuzat sa recunoasca Guvernul si Parlamentul formate de revolutionarii maghiari.
Acestea au reprezentat premisele unui razboi civil, care a devastat Imperiul Habsburgic. Pe de o parte, armata revolutionara maghiara, sustinuta de contingente de revolutionari din alte tari central-europene, precum polonezii sau cehii, dorea sa impuna nu doar un regim liberal, ci si ideea unui stat care refuza altor popoare, precum romanii, croatii sau slovacii, dreptul la existenta nationala.
De cealalta parte, noul imparat de la Viena promitea concesii, se arata dispus sa asculte revendicarile cu caracter constitutional ale popoarelor habsburgice si dorea pastrarea unui imperiu multietnic, care oferea recunoastere diferitelor natiuni care il compuneau. In acest context, a izbucnit un adevarat razboi civil intre armata revolutionara maghiara si armata imperiala austriaca, sprijinita de militiile formate de romani, croati, sarbi si altii.
In ultima parte a razboiului civil din Imperiul Habs-burgic a intervenit si armata ruseasca, iar aceasta interventie a contribuit la infrangerea maghiarilor.
Razboiul surzilor
In anul 1848, liderii romanilor si maghiarilor din Transilvania au pretins ca vor dialogul, dar, de fapt, nimeni nu dorea sa il asculte pe celalalt. Dupa adunarea revolutionara din 25 martie de la Targu Mures, liderii maghiarilor au decis sa convoace la Cluj o Dieta a Transilvaniei, care sa discute si sa rezolve revendicarile revolutionarilor.
Dieta Transilvaniei insa era mai curand o adunare a liderilor maghiari. Romanii si sasii erau mult subreprezentati. Din cei 300 de membri ai Dietei de la Cluj, romanii, care erau majoritatea populatiei din Transilvania, erau reprezentati de doar trei deputati. Sasii ardeleni aveau 24 de deputati. In 29 mai 1848, Dieta de la Cluj a proclamat Unirea Transilvaniei cu Ungaria, in ciuda opozitiei clare a romanilor si a sasilor. De asemenea, a votat o serie de libertati constitutionale, precum dreptul la libera exprimare si desfiintarea iobagiei.
Intre timp, dupa 25 martie, liderii romanilor ardeleni au adoptat un parcurs politic care i-a adus in conflict cu maghiarii. In 26 martie, liderii tinerilor romani s-au strans in casa lui Avram Iancu din Targu Mures, un tanar avocat originar din Tara Motilor, si au decis sa consulte natiunea romana. Drept urmare, au decis convocarea unei adunari nationale la Blaj, centrul spiritual al Bisericii Romane Unite cu Roma, in data de 30 aprilie.
Liderii romanilor au respins categoric ideea Unirii Transilvaniei cu Ungaria, dar au adoptat o serie de revendicari de natura constitutionala care se asemanau foarte mult cu cele ale maghiarilor: dreptul la presa libera, eliminarea cenzurii, libertatea comertului si alte asemenea drepturi. Pentru ca in 30 aprilie s-au intrunit la Blaj doar liderii comunitatilor romanesti, ei au decis ca hotararile lor sa fie validate de o adunare mult mai larga. Au decis sa ii cheme la Blaj pe preotii romani si pe delegati ai taranilor din fiecare sat.
Impreuna cu ei, s-au strans in 15 mai 1848 pe Campia Libertatii din Blaj si ofiteri a regimentelor de graniceri romani, precum si aristocrati precum baronul Nopcea. Avram Iancu a venit in fruntea a 6.000 de moti. Autoritatile maghiare au arestat, dupa 30 aprilie, o parte a liderilor romani si au incercat sa il aresteze pe Avram Iancu si sa impiedice tinerea …
De ce nu se inteleg romanii cu maghiarii in privinta Revolutiei de la 1848. Evenimentul este prezentat total diferit in Romania si in Ungaria
