Monica Iacob Ridzi a postat pe blog, cu o zi inainte de decizia finala in dosarul sau de coruptie, un text in care vorbeste de probe din proces si probleme de sanatate, sustinand ca spera ca ICCJ sa inteleaga ca e nevinovata, dar aratand si ca „altarul de sacrificiu are nevoie de al 13-lea ministru”, scrie Mediafax.
Textul postat duminica pe blog de Monica Iacob Ridzi incepe cu prezentarea situatiei bunicilor sai paterni, cetateni romani de origine germana, care au fost deportati in Uniunea Sovietica, in ianuarie 1945.
„Printre cei deportati au fost si bunicii mei. Tatal meu avea atunci un an si cinci luni, exact cat are fetita mea in acest momenta??Incepuse sa rosteasca primele cuvinte si era un copil vesel. A ramas plangand acasa cu bunica lui”, scrie Monica Iacob Ridzi, fost ministru al Tineretului si Sportului.
Ea vorbeste apoi despre ceea ce s-a intamplat cu bunica sa la intoarcerea din lagar, cand nu a mai fost recunoscuta de fiul sau – tatal fostului ministru -, dar si despre faptul ca aceasta s-a recasatorit, crezand ca sotul sau a murit in Uniunea Sovietica, cativa ani mai tarziu dovedindu-se ca acesta era insa in viata.
Apoi, Monica Iacob Ridzi povesteste despre tatal sau, despre boala acestuia si despre decesul la varsta de 59 de ani, precizand ca, in urma acestei experiente, a inteles inca o data „ca exista valori mult mai importante decat cele financiare, ca cea mai importanta este sanatatea” si ca oamenii nu se pot impotrivi sortii.
Ea continua, punand sub semnul naivitatii multe din lucrurile care i s-au intamplat. Astfel, ea vorbeste despre viata alaturi de sotul sau, la Petrosani, „intr-un modest apartament cu trei camere”, sustinand ca amandoi au decis sa se implice in politica in speranta ca vor putea schimba ceva in aceasta tara.
„Mi-am dorit sa nu mai moara oameni nevinovati prin spitale si sa dam o sansa Vaii Jiului. Am crezut ca toti sunt corecti si cu frica de Dumnezeu, ca mine. Am fost naiva, recunosc. Am platit politic si personal pentru naivitatea mea de a fi crezut prea mult in oameni. Am inteles pretul pe care credulitatea mea l-a impus intr-o lume mai mult mercantila si mai putin cu suflet”, scrie Monica Iacob Ridzi.
Ea povesteste apoi despre preluarea mandatului de ministru al Tineretului si Sportului, in decembrie 2008, mentionand ca atunci „a avut o strangere de inima”, insa a fost convinsa sa accepte aceasta functie de colegii din partid.
„Argumentele colegilor din partid au fost puternice: ai demisionat din Parlamentul European, ai candidat si ai fost aleasa cu un numar foarte mare de voturi in Parlamentul Romaniei, nu poti sa refuzia?? Am acceptat. Cand am aflat ca eram de fapt al 13- lea ministru al sportului am avut o strangere de inimaa??dar recunosc, nu banuiam nicio secunda in acel moment ca intr-un minister salariatii pot face ce vor, peste capul ministrului”, mai arata Ridzi.
De asemenea, ea prezinta si probe din dosarul in care este acuzata de abuz in serviciu, spunand ca a fost condamnata de instanta pentru ca ar fi platit „niste bani catre doua firme, desi, conform probelor din dosar, banii au fost platiti la „ordinul” directorului general economic din minister, Paul Diaconu”, impotriva vointei sale.
Ea precizeaza ca a dovedit in instanta ca la momentul efectuarii platilor, 11 mai 2009, nu se afla in tara, fiind la Bruxelles, astfel incat nu avea cum sa semneze ordonantarile de plata.
„In 12 mai 2009, cand mi-au fost prezentate spre semnare ordonantarile de plata, am refuzat semnarea lor, solicitand tot atunci efectuarea unui raport de control. In acel moment nimeni nu mi-a comunicat faptul ca plata se facuse in 11 mai 2009, in absenta semnaturilor mele. Am atasat documente doveditoare la dosar. Judecatorii fondului nu le-au vazut”, mai scrie ea pe blog.
Fostul ministru scrie si despre problemele sale de sanatate, care s-au acutizat in ultimii sase ani ca urmare a procesului in care este judecata.
„Din pacate acesti ultimi sase ani din viata si-au pus amprenta definitiv asupra vietii si familiei mele. Sunt sase ani in care bolile pe care le aveam s-au agravat si au aparut si altele noi. Sunt sase ani in care am alergat intre spitale, avocati, experti, instanta si iar spitalea??”, mai arata Monica Iacob Ridzi, care sustine ca de aceasta situatie au fost afectati si copiii sai.
In final, ea isi exprima speranta ca aceia care vor decide soarta sa „vor vedea si vor cantari mai mult decat instanta de fond probele aflate la dosar” si incheie sustinand ca „altarul de sacrificu are nevoie de al 13-lea ministru”.
„Mi-as dori ca nu aspectele medicale sa primeze in decizia instantei, ci probele din dosar, care dovedesc nevinovatia mea, dar am depus si rapoartele medicale instantei pentru a dovedi ca, din …
