Ma bucur ca publicul nostru s-a apropiat de cartile unui istoric si s-a recunoscut in stilul analitic Boia.?Dar nu pot sa nu vad ca, desi bubulii lui Corut au disparut din imaginarul nostru colectiv, culoarul mistic-patriotic este inca frecventat, cu bune rezultate si cu o audienta uriasa. Nu pot sa nu observ ca Dan Puric i-a luat locul lui Pavel Corut, pe acest culoar.
La a treia editie a?Galei „Bun de Tipara”, cu pre?mii pentru profesionistii industriei de carte din Romania, un scriitor si jurnalist cultural de prima mana, Cezar Paul-Ba?des?cu, a avut misia de a anun?ta bestseller-ul anu?lui edi?to?rial. E vorba despre?Sfarsitul Occidentului? Spre lum?ea de maine, volum apa?rut la?Hu?manitas?si semnat de Lucian Boia.
Primul fapt neobisnuit este ca o carte datorata unui is?to?ric a surclasat, prin vanzari, vo?lumele unor vedete (cu si fara ghilimele) din mass-me?dia. In mod cu?rent, se crede ca e suficient sa apari toata zi?ua buna ziua „pe sticlaa”, la emisiuni pen?du?land conceptual in?tre schimbul de nepoti de so?ra si inotul, in cos?tum, in piscina printre ratuste de plastic – pentru ca apoi sa-ti pui nu?mele pe o insailare ti?parita si sa vinzi. Se pare ca nu este chiar asa.
Al doilea lucru ce merita semnalat si discutat l-a mentionat inca-tanarul scriitor si jurnalist, care a facut la Gala un mic laudatio pentru Lu?cian Boia. Publicul romanesc, care in anii „90 era mare consumator al cartilor lui Pavel Corut, a evoluat spre palierul de receptare a operelor unui istoric ca Boia. De ce avem, aici, o evolutie? Este ea mai ales una de gust?
Este si una de gust, de buna seama. Caci cartile lui Corut nu pot fi numite carti decat in acceptia tehnica a ter?me?nului: conform?DEX,?”scriere cu un anumit subiect, tiparita si legata sau brosata in vo?luma”. Ele sunt de un kitsch fic?tional aducand deservicii si fictiunii, si kitsch-ului; si de un umor in?vo?luntar care, fara indoiala, a intretinut cit?i?to?rilor cu lecturi buna dispozitie…
Mai important insa decat cum scria starul cul?turii autohtone din anii „90 este despre ce scria el. Diferenta dintre Corut si Boia pe linia de demarcatie a gustului nu este relevanta – fi?indca majoritatea autorilor romani sunt, sub acest aspect, la fel de departe de primul ca si al doilea. Diferenta care ne poate spune ceva important despre noul nivel al publicului nostru si despre orizontul sau de asteptare este cea de tematica si problematica. Re?zu?ma?tiv, in timp ce Corut scria despre o Ro?ma?nie osandita de atotputernicii bubuli (nu radeti) si in care, pornindu-se de la Ceau?ses?cu, se ajungea firesc la energiile cosmice din muntii lui Decebal intrupate intr-un tanar se?curist (daca tot ati promis ca nu radeti, sa de?taliez: o varianta damboviteana de James Bond, …
