Marele om politic, care a activat ca jurnalist in cadrul unor redactii precum BBC sau ca editor al unor publicatii precum „Romanul libera”, a publicat in Occident carti care dezvaluiau adevarata natura a regimului bolsevic.
Publicul romanesc cunoaste doar intr-o foarte mica masura activitatea liderilor exilului democratic. Multi dintre romani habar nu au cat de importanta a fost lupta acestor exilati pentru a mentine treaz interesul liderilor politici occidentali pentru Romania si cat de importante au fost demersurile facute de ei pentru a limita consecintele compromisurilor facute de guvernele occidentale, interesate sa dezvolte relatiile de afaceri cu tara care devenise satrapia personala a lui Nicolae Ceausescu. Unul dintre cei mai importanti lideri ai exilului romanesc a fost marele om politic Ion Ratiu. El s-a remarcat in diferitele organizatii ale exilatilor, dar si in calitate de jurnalist la unele dintre cele mai prestigioase institutii media din lume, precum BBC. Ion Ratiu a editat o serie de publicatii ale exilului romanesc, precum „Romanul liberaa”, iar consecinta activitatii sale jurnalistice a fost publicarea unor volume care uimesc si azi prin precizia analizei politice, precum si prin puterea de premonitie a autorului. Aceste volume aratau adevarata hidosenie a regimului comunist, dar si ridicolul liderilor acestuia. Iata o serie de fragmente in care Ion Ratiu pune nomenclatura comunista in lumina pe care o merita. Fragmentele alese au fost publicate in cartea lui Ion Ratiu „Romania de astazi: comunism sau independenta?”, publicata in tara in anul 1990, la Editura Condor din Bucuresti.
Comedia verificarii „cadrelor de partida”
Epurarea partidului comunist era una dintre prioritatile conducerii acestuia, preocupata sa isi consolideze puterea. „(Gheorghe Gheorghiu-) Dej se ocupase personal, inca mai inainte, de excluderea unor elemente pe care le considera ostile. Acum isi indrepta atentia spre insasi baza puterii sale. Ii trebuia o trupa bine organizata, disciplinata si indoctrinata, condusa de oameni care sa-i fie in intregime devotati. Acesta a fost in fapt scopul verificarii.
Comisiile de triere erau alcatuite, in cea mai mare parte, din muncitori si activisti, iar criteriile de verificare erau simpliste si abuzive. Astfel, la Ministerul Comertului Exterior functiona o comisie de trei: unul adresa celor interogati doua intrebari invariabile: „Ai fost legionar?” sau „Ai participat la razboiul impotriva Rusiei Sovietice?” (daca era vorba de un roman) si „Ai facut parte din vreo organizatie sionista?” (daca respectivul era evreu). Al doilea membru al comisiei nu deschidea gura decat pentru a sublinia cate un aspect negativ din expunerea autocritica a celui interogat, printr-o exclamatie, de asemenea, invariabila: „- Aha, ca in teoriile lui Freud!” (nimeni nu intelegea ce vrea sa spuna!). In sfarsit, presedintele comisiei, un muncitor tipograf, schiop, masiv, cel mai neinduplecat, ca sa nu spun inuman, dintre toti, a fost el insusi demascat apoi ca fost legionar. In acelasi minister, un tanar a fost exclus din partid pentru ca a folosit expresia „cedarea Basarabiei”. Cel care l-a incriminat ca „inrait dusman al Uniunii Sovietice” a fost Marcel Popescu, la data aceea director in minister”. Acest Marcel Popescu a fost una dintre cele mai ridicole figuri ale nomenclaturii comuniste. Dupa acest episod, el s-a casatorit cu Lica Gheorghiu, o actrita de mana a saptea, care, insa, avea calitatea de a fi fost fiica lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. ?
Pedepsit pentru ca i-a pomenit pe Hitler si pe Stalin in aceeasi propozitie
„Vechiul Brasov a -primit numele de Orasul Stalin. A 70-a aniversare a dictatorului – 21 decembrie 1949 – a fost sarbatorita cu deosebita pompa. Presa inchina osanale „genialului conducator”. Timp de o luna, inaintea datei aniversarii, Radio Bucuresti a transmis de cateva ori pe zi conferinte ale celor mai marcante personalitati – membri ai Biroului Politic, ministri, oameni de cultura -, slavind meritele celui sarbatorit. Toate textele erau supuse aprobarii Comitetului Central, -adaugandu-li-se cat mai multi -ditirambi. Cunoscand procedeul, ministrul Justitiei, Stefan Nitulescu, a propus redac-torului care l-a solicitat sa-i intocmeasca conferinta, urmand doar sa-l anunte cand sa vina s-o -citeasca la microfon! Intr-o elogioasa critica la filmul sovietic -„Caderea Berlinului” – in care Stalin era infatisat ca un remarcabil conducator militar, fauritorul victoriei -impotriva Germaniei -, criticul Eugen -Echileru a subliniat -„admirabilul joc al actorilor in rolurile lui -Stalin si Hitler”. -Pentru -alaturarea celor doua nume intr-o singura propozitiune, criticului i s-a interzis sa mai -colaboreze la Radio, iar Alexandru Balaci, redactorul-sef adjunct care a dat textului viza de microfon, a capatat vot de blam si a fost dat afara din institutie”, mai scrie Ion Ratiu.
Sub streangul comunismului
Un alt episod ridicol s-a soldat cu pedepsirea directorului televiziunii din Bucuresti. „Spre finele lui 1958, Radu Vasiliu, directorul Televiziunii romane, discuta politica la un cocktail cu un grup de ziaristi straini. Se ajunge la cuvantarea rostita cu cateva zile inainte la Marea Adunare Nationala de Chivu Stoica: acesta a incheiat: „Sub streangul comunismului, inainte spre noi victorii! „, corectand apoi in fata auditoriului incremenit: „Sub steagul comunismului…”. Probabil sub efectul unui paharel in plus, Radu Vasiliu comenteaza greseala primului ministru: – „Gura pacatosului adevar graieste! „. Unul dintre subalternii sai prezenti l-a „turnat”. Urmarea: directorul Televiziunii a fost concediat si exclus din Partid, institutiilor de presa si propaganda li s-a interzis sa-l foloseasca, nu i s-a permis nici macar sa faca traduceri din alte limbi. Adus la disperare, s-a angajat ca taietor de lemne la Vatra Dornei sau Campulung, in vreme ce sotia sa – retrogradata intr-o functie inferioara, prost platita – facea foamea impreuna cu copilul si parintii „vinovatului”!”
Cum s-a incheiat marea prietenie vesnica romano-sovietica
Ion Ratiu relateaza si modul in care cei mai importanti jurnalisti care activau in cadrul redactiilor presei comuniste au aflat ca tocmai se incheiase prietenia vesnica romano-sovietica. „Era intr-o luni. La ora 8 dimineata, noua sala de concerte …
