Cei ce au prezis ca 2015 va fi un an haotic au avut dreptate. Era inevitabil ca dupa plecarea lui Traian Basescu de la Cotroceni, ceea ce a echivalat cu iesirea concomitenta de pe teren a arbitrului institutional si a celui mai important actor politic, o sa urmeze o lupta acerba intre cei ramasi in joc pentru a ocupa cele doua pozitii ramase vacante.
Agitatia oarba la care asistam in aceste zile depaseste insa cu mult si cele mai sumbre predictii facute anul trecut, inclusiv cele ale subsemnatului. In acest context, incercarea de a gasi o naratiune unificatoare, un fir rosu care sa lege multiplele planuri pe care se duc razboaiele de cucerire si supravietuire in care sunt angrenati politicienii si sefii unor institutii, este inutila. Pentru ca nu exista un asemenea fir rosu.
Cu toate acestea, nu este deloc inutil sa clarificam macar si partial cateva dintre principalele tablouri de batalie. E prea multa ceata nascuta din ignoranta sau dintr-o intelegere trunchiata a realitatii si prea mult fum imprastiat de expertii in manipulare, totusi.
Dintre toate conflictele care incing spatiul public, cel mai important din punct de vedere economic si al nivelului de trai este razboiul dintre marii producatori internationali din industria farmaceutica si Ministerul Sanatatii, despre care am scris in detaliu saptamana trecuta. El are ca miza preturile la medicamentele ce se elibereaza pe reteta si care ar fi trebuit sa se vanda la o valoare maxima dictata de pretul cel mai mic practicat in oricare dintre cele 12 tari UE luate ca puncte de referinta in deja celebrul Ordin 75/2009.
Ei bine, daca saptamana trecuta, atunci cand vorbeam despre complicitatea penala dintre majoritatea multinationalelor din aceasta industrie si Guvern, care a durat aproape cinci ani, aratam ca numeroase medicamente au fost vandute cu preturi si cu 25% mai mari decat cele permise de lege, informatiile la zi arata o dimensiune de-a dreptul incredibila a acestei aliante intre companii extrem de puternice si fosti ministri si inalti oficiali guvernamentali care si-au batut joc de interesele cetatenilor, ale pacientilor.
Veniturile extra ale unor companii de farmaceutice care au ignorat sau chiar au incalcat legea nu au fost de maximum 25%, cum sugera setul incomplet de date pe care l-am avut la dispozitie in urma cu o saptamana, ci chiar de aproape 600% pentru unele medicamente. Ati citit bine. Exista medicamente care au fost vandute, si teoretic, cel putin, sunt vandute si azi, cu preturi de aproape sapte ori mai mari decat prevede legea.
De exemplu, potrivit datelor actualizate, Mirapexin (produs de Boehringer Ingelheim Intl), utilizat in tratarea Parkinsonului, concentratie 1,05 mg, se vinde, potrivit CaNaMed, catalogul national al preturilor, cu 531,65 lei, in timp ce pretul maxim, dictat de cel practicat in una dintre cele 12 tari UE luate ca referinta, ar trebui sa fie de 83,75 lei.
Cipralex (Lundbeck), utilizat in tratarea depresiilor si anxietatii, 10 mg, se vinde cu 63,82 lei, in timp ce pretul maxim ar trebui sa fie de 16 lei. Zometa (Novartis), cancer, are pretul de catalog 1.068 lei, in timp ce pretul maxim ar trebui sa fie de 414 lei. Xeloda (Roche), cancer, pret de catalog 1.245 lei – pret maxim 628 lei. Binocrit (Sandoz), anemii asociate altor afectiuni, pret de catalog 1.520 lei – pret maxim 768 lei.
Iar exemplele curg, lista medicamentelor care in continuare au preturi mult mai mari fata de cele impuse prin Ordinul 75 numarand peste 80 de produse, dintre care cel putin 20 au preturi de la de doua pana la aproape sapte ori mai mari.
Si daca, in cazul unora, diferentele reale intre pretul din CaNaMed si cel maxim sunt mai mici decat cele vizibile la o prima citire, deoarece se achizitioneaza prin licitatii, unde se acorda reduceri consistente, iar in cazul altora exista si alternative generice, pentru multe altele nu exista nici o explicatie, nici o circumstanta atenuanta. Reprezinta, simplu si clar, jaf din banul public sau din buzunarele pacientilor.
Concluzia: oricarei incercari de a da o interpretare pozitiva, concilianta, complicitatii dintre fostii ministri ai Sanatatii, ajutati de subalterni extrem de binevoitori cu doleantele industriei farma, precum celebra doamna Iordache, trebuie sa ii fie contrapusa realitatea cifrelor de azi. Cum a fost posibil ca Ministerul Sanatatii sa permita ani de-a randul vanzarea unor medicamente de sapte ori mai scumpe decat prevede legea?
La aceasta intrebare ar trebui sa raspunda si actualul ministru, Nicolae Banicioiu, de aceea are Corp de Control, iar personaje precum Mariana Iordache inca lucreaza in subordinea sa, dar si DNA. Exista suficiente indicii care sa duca cu gandul la implicarea in acest scandal a unei vaste retele de coruptie de care nu sunt straini unii dintre directorii generali romani, maziliti de curand, ai unor importante companii din domeniu.
Dificultatile reale si serioase pe care multinationalele din industria farmaceutica le intampina in Romania nu pot fi compensate prin avantaje ilicite, oferite pe sub masa. Taxa claw-back, arbitrajul corect al concurentei cu producatorii de generice si al relatiei cu distribuitorii trebuie sa fie rezolvate in cadrul mult-asteptatei reforme a Sanatatii, si nu printr-un troc in care castiga cativa politicieni si functionari lacomi si iresponsabili si pierdem toti ceilalti.
Putini isi mai amintesc de o declaratie foarte importanta pe care Traian Basescu a facut-o in noiembrie 2011: „Romania are resurse interne de crestere si acestea sunt in mod deosebit in zona energiei, unde restructurarile si corectul management al companiilor din domeniul energetic ar genera premise de crestere economica consistenta si aport de venituri si in bugetul de stat, si catre populatie. De asemenea, sectorul de transporturi si, nu in ultimul rand, o optimizare a functionarii sistemului de sanatate, care trebuie sa continue procesele de reforme, reprezinta o alta resursa de crestere a veniturilor in bugetul de stat si de diminuare a deficitelora”.
Aceasta lista scurta cu principalele trei domenii prioritare unde Guvernul trebuia sa intervina pentru a corecta anomaliile extrem de costisitoare – energie, transporturi si sanatate – a fost prezentata imediat dupa o intalnire cu reprezentantii FMI, ai Bancii Mondiale si ai Comisiei Europene, intr-un moment in care se angajase in numele Romaniei ca vom continua sa tinem drumul drept si anevoios al austeritatii de inspiratie germana.
Astazi, la mai bine de trei ani de la acea …
