SĂRBĂTORI SI TRADITII POPULARE: Dragobetele, sarbatoarea iubirii la romani
In 24 februarie, romanii sarbatoresc Dragobetele, sarbatoarea populara a iubirii. Data?marcheaza si inceputul anului agricol, momentul in care intreaga natura renaste, pasarile isi cauta cuiburi.
In functie de regiune, sarbatoarea este cunoscuta si sub numele de „Cap de primavara””, „Santion de primavara””, „Ioan Dragobete””, „Dragostitele””, „Logodna sau insotitul paserilor””.
Zeu al dragostei in Panteonul romanesc, Dragobetele este identificat cu Cupidon, zeul dragostei in mitologia romana, si cu Eros, zeul iubirii in mitologia greaca, sinonim cu Navalnic. Este considerat, in credinta populara romaneasca, fiul Babei Dochia. Navalnic si nestatornic, Dragobetele este inchipuit ca un flacau voinic, chipes si iubaret, ce salasluieste mai mult prin paduri. Furandu-le mintile fetelor si nevestelor tinere, Dragobetele a fost metamorfozat de Maica Domnului in planta de dragoste care ii poarta numele, respectiv o specie de feriga, se arata pe site-ul http://www.crestinortodox.ro/.
Dragobete este si un zeu al bunei dispozitii, de ziua lui organizandu-se petreceri si prilejuind, astfel, infiriparea unor noi iubiri, logodne si chiar casnicii. Odinioara, de Dragobete, satele romanesti rasunau de veselia tinerilor si peste tot se putea auzi zicala: „Dragobetele saruta fetele!””.
In dimineata zilei de Dragobete, invesmantati in straie de sarbatoare, flacaii si fetele se intalneau in centrul satului sau in fata bisericii. Daca vremea era urata, se strangeau in casa unuia dintre ei, unde se tineau de jocuri si de povesti. Insa, daca vremea era prielnica, porneau in cete, cantand, catre padure sau prin luncile din apropiere, unde fetele culegeau ghiocei, violete si tamaioasa, flori de primavara si plante miraculoase, pe care le pastrau la icoane pana la Sanziene, cand le aruncau pe apele curgatoare. In unele zone, exista obiceiul ca fetele mari sa stranga apa din omatul netopit sau de pe florile de fragi. Aceasta apa, despre care se spunea ca e „nascuta din surasul zanelor”” („apa zanelor””), era pastrata cu grija, existand credinta ca avea proprietati magice: facea fetele mai frumoase si mai dragastoase.?
Dupa-amiaza, toata suflarea petrecea, juca sau canta, fiindca se credea ca tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au vazut macar o persoana de sex opus nu-si vor mai gasi pereche tot restul anului. Uneori, flacaii petreceau din plin de Dragobete si prin satele vecine, pentru a le merge bine peste vara. Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat, pentru a fi dragastoase tot …
