Dulceata de coacaze

E timpul dulceturilor fierte pe-ndelete si-al amintirilor din copilarie, cand, in ograda casei batranesti, sub agudul mai batran decat lumea, pregateam fructele “sa le dau la mana” bunicii sau gustam din prima “spuma”, fierbinte, a minunilor ce-aveau sa-si afle mai tarziu locul in gavanoase.
Bunica facea dulceata din tot ce-i aduceam din larga gradina (si de dincolo de ea, din buza gradinii). Veneau, pe rand, ciresele si visinele, zmeura si capsunile, afinele si murele, coacazele (“gard viu” in partea dinspre casa a gradinii; din boabele lor pregatea bunica si-un vin de leac), socul si trandafirii, zarzarele si caisele, de nuci verzi si de macese, apoi… prunele mari, zise “baldane” si prunele albe mai maruntele. Ce mai! – era raiul dulceturilor, acolo, in casa …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *