De ce trebuie sa scriem macar in luna decembrie despre Revolutia din 1989, despre ucigasii de atunci si despre victime? Pentru ca inca nu s-a facut dreptate si adevarul inca nu a fost rostit oficial, iar tinerii, nascuti dupa evenimente, trebuie sa afle pretul platit cu sange pentru libertatea lor de azi. ?
In anii „90, zeci de mii de romani, printre care foarte multi tineri, ie-seau pe strazi pentru a cere adevarul despre ?uciderea, in decembrie 1989, ?a 1.104 oa-meni si ranirea altor 3.352. Alte mii de persoane au fost arestate si cercetate abuziv.?
„Dreptate, ochii plansi cer sa te vada!a”, „Cine-a tras in noi/16-22?a”, „Cine-a tras in noi? Dupa 22?a” erau, in 1990, strigatele de durere ale miilor de tineri care marsaluiau pe strazile oraselor-martir. Dupa 27 de ani, peste sangele varsat in decembrie 1989 s-au asternut uitarea, nepasarea. Tinerii de azi nici macar nu stiu ce s-a intamplat in decembrie 1989. Si nu ne referim la cei fara educatie, ci chiar la tinerii cu studii superioare.?
„Nu stiu.?Nu ma intereseazaa”
Am facut in aceasta saptamana un experiment la un restaurant fast-food din Piata Unirii – Bucuresti. Am chestionat cateva zeci de tineri de pana in 25 de ani, intrebandu-i ce stiu despre Revolutia din decembrie 1989, despre mortii si ranitii de atunci, daca s-a aflat adevarul despre ucigasi, daca s-a facut dreptate victimelor. Raspunsuri la unison: „Nu stiua”, „Nu ma intereseazaa”.
Am inceput sa-i cautam pe cei cu studii superioare. Rezultat stupefiant: din 10 studenti sau absolventi de universitati, doar unul a stiut ce s-a intamplat in decembrie 1989.?
Ana Maria Dolcu, 23 de ani, absolventa a Facultatii de Litere, masteranda, a fost singura dintre cei 10 care stia cate ceva despre Revolutia din decembrie 1989. „Am aflat tangential despre Revolutie. In programul de master am facut un studiu despre cenzura in literatura comunista si asa am aflat despre Re-volutiea”, ne-a spus Ana Maria.
Prietena ei, Cristina Paraschiv, 25 de ani, absoventa a ASE, ne-a spus ca nu stie nimic despre Revolutie, ca nici nu a auzit de ea si ca nici nu o intereseaza.?
Tinerii chestionati de RL, care nu stiau nimic despre Revolutie, nici nu au votat la ultimele alegeri parlamentare din 11 decembrie, anul acesta. Raspunsul standard: „Nu ne intereseaza!a”.
Probabil exista o legatura de cauzalitate intre igno-ra-rea sangelui varsat pentru a avea, intre altele, si alegeri libere, si absenta de la vot.Singurii care mai sunt interesati de aflarea adeva-rului despre Revolutia din decembrie 1989 si care isi cauta si azi mortii sunt ra-nitii si urmasii celor ucisi atunci.
Pelerinaj la?groapa de gunoi
Luni, un grup de raniti si urmasi ai celor ucisi la Timisoara a facut un pelerinaj la canalul de la groapa de gunoi de la Popesti-Leordeni, unde Securitatea a aruncat cenusa cadavrelor incine-rate pentru a sterge urmele represiunii din Timisoara din decembrie 1989.
Marti, acelasi grup de ra-niti si urmasi a fost sa-si comemoreze mortii ingro-pati pe ascuns in curtea unei unitati militare din Slatina. Victimele Revolutiei, care mai sunt inca in viata, isi cauta mortii, in timp ce tine-rilor din familiile care nu au avut de suferit din cauza represiunii comunis-to-securiste putin le pasa. Spre bucuria calailor, care inca mai spera sa scape de pedeapsa.
Calaii – fosti ofiteri de Securitate si fosti activisti comunisti – sunt bogati, in timp ce revolutionarii mor. Dintre supravietuitorii raniti sau arestati abuziv au murit in ultimii 27 de ani peste 4.000. Cu toate acestea, numarul revolutionarilor impostori recompensati de stat cu indemnizatii lunare creste ?in fiecare ciclu electoral. Nu e vorba de raniti, arestati sau de urmasii celor ucisi, ci de profitori. Ultima marire a numarului de revo-lutionari a facut-o Guvernul Ponta, care a inventat o noua categorie de vreo 3.500 de „luptatori cu rol determinanta”, carora le-a dat si indemnizatii lunare de 2.020 lei pe luna. In timp ce ranitilor Guvernul Ponta le-a luat indemnizatiaa?? ??
23 decembrie 1989. Soldati in termen ucisi ca teroristi pentru legitimarea lui Ion Iliescu ca sef de stat
Macelul de la Aeroportul International Otopeni din dimineata zilei de 23 decembrie 1989, in care au fost ucisi 39 de soldati in termen, patru ofiteri de la trupele de Securitate si unul de la Armata, precum si opt salariati ai TAROM, developeaza modelul diversiunii folosit de fortele grupate in jurul lui Ion Iliescu cu scopul de a prelua puterea si de a se legitima in fata poporului ca salvatori ai natiei de actiunile sangeroase ale „teroristilora”.?
Rolul „teroristilora” de la Aeroportul Otopeni a fost jucat, fara voia lor, de soldatii in termen de la trupele de Securitate de la o unitate de ?transmisionisti din Campina.
Tinuti in izolare?informationala totala
Dupa ce in noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 au facut parte din dispozitivele de reprimare ale manifestantilor din Bucuresti, cei circa 80 de soldati in termen si comandantii lor de la o unitate din Campina a Trupelor de Securitate au fost cazarmati la sediul comandamentului din Baneasa.?Spre deosebire de soldatii in termen si ofiterii din structurile Aviatiei Militare, spre exemplu, care aveau acces la transmisiile in direct ale Revolutiei de la posturile de Radio si TV si stiau de fuga sotilor Ceausescu, de aparitia „teroristilora”, soldatii in termen de la Securitate erau tinuti in izolare informationala totala. Nu stiau de coalizarea Armatei cu protestatarii; nu stiau de fuga sotilor Nicolae si Elena Ceausescu; nu stiau de aparitia „teroristilora”.
Dusi ca mieii?la sacrificare
In noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, generalul Iosif Rus, comandantul Aviatiei si sluga lui Nicolae Ceausescu, a pus in aplicare indicativul „Movilaa”, care presupunea actiuni comune ale structurilor Armatei si Securitatii pentru apararea aeroportului Otopeni.
Colonelul Dumitru Draghin, comandantul Diviziei 70 Aviatie, si maiorul Vasile Rachita, comandantul fortelor terestre de aparare a aeroportului, au refuzat sprijinul Securitatii, in care nu aveau incredere (le considerau loiale lui Ceausescu si ostile Revolutiei).?
De altfel, nici nu era nevoie de acest sprijin deoarece chiar pe Aeroport existau in acel moment trupe ale Securitatii si ale USLA dezarmate, care puteau fi folosite in caz de nevoie, nu mai era nevoie de alte trupe ale Securitatii. Generalul Iosif Rus nu a tinut cont de refuzul comandantilor Draghin si Rachita.
In noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, ?subunitatea speciala a Comandamentului Trupelor Securitatii de la Baneasa, care era prevazuta in planul „Movilaa”, a pornit spre Aeroportul Otopeni, insa a fost intoarsa din drum la cererea maiorului Rachita, care nu avea incredere in Securitate. ?Generalul Iosif Rus a insistat in aplicarea planului „Movilaa”, asa ca mieii alesi pentru sacrificiu au fost soldatii de la Campina, care nu aveau experienta actiunilor comune pentru apararea Aeroportului Otopeni.?
Regulamente incalcate pentru a declansa macelul
Circa 80 de soldati de la Campina si comandantii lor au fost imbarcati in trei camioane. Ei nu stiau nimic despre scopul misiunii. Singurii care se presupune ca stiau amanuntele erau colonelul de Securitate Ion Patras, impus „de la centrua”, nici astazi nu se stie precis de cine, si maiorul de Securitate Gh. Popovici.
Primirea, in sprijin, a unor trupe aliate se face dupa reguli stricte, prin persoane si parole recunoscute de parti, de calauze. ?De asemenea, trupele care vin in ajutor intra in dispozitivele de aparare prin spatele acestora, nu frontal, loc din care este asteptat inamicul. ?Potrivit planului de actiune „Movilaa”, cele trei camioane cu soldatii de Securitate de la Campina trebuiau sa fie conduse in dispozitiv de maiorul de Securitate Gh. Popovici, cu ajutorul calauzei de la Aviatie, locotenentul major Constantin Ionescu.
Faptul ca in momentul intalnirii camioanelor cu calauza Ionescu s-a prezentat colonelul Patras ca ofiter de legatura al Securitatii a generat primele suspiciuni. Ionescu nu a vrut sa-l recunoasca pe colonelul de Securitate Patras si sa-i conduca in dispozitivul de aparare al aeroportului.?
Din camion a aparut Popovici si, dupa ce a fost recunoscut, calauza Ionescu a ramas in primul camion, pe locul de la usa, pornind spre aerogara pe traseul din planul „Movilaa”.
?Nu se stie de ce cele trei camioane au schimbat traseul obligatoriu si au vrut sa intre frontal in dispozitivul de aparare al Aviatiei (adica prin locul de unde era asteptat inamicul); nu se stie de ce camioanele si-au stins luminile si au accelerat; nu se stie de ce calauza Ionescu nu a raspuns la radio-telefonul portabil pentru a explica de ce s-a schimbat traseul; nu se stie de ce nu s-a raspuns la somatii.?
In cele trei camioane, pe banchete, soldatii dor-meau cu mitralierele intre picioare si incarcatoarele scoase cand asupra lor s-a declansat focul. Multi au murit in pozitie sezanda.
Executati ca teroristi
Fortele din dispozitivele de aparare ale aeroportului au crezut ca sunt atacate de fortele ostile Revolutiei din cele trei camioane si au deschis focul asupra lor. ?Cei din camioane au strigat ca se predau. Focul a incetat. Soldatii de la Campina au sarit din camioane cu mainile ridicate. Insa, unii dintre ei, de frica, s-au ascuns in liziera din apropiere.
Chiar atunci au patruns in zona o Dacie galbena si un autocar cu salariati ai TAROM. Cei din liziera au deschis focul asupra autocarului, declansand, din nou, tirul de gloante din dispozitivele de aparare ale aeroportului.?
Soldatii de la Campina aflati in picioare, cu mainile ridicate, au fost secerati. In total, au murit 48 de oameni – soldati si civili din autocar.?Tirurile s-au oprit. Soldatii supravietuitori au fost capturati ca teroristi, ranitii au fost dusi la spitale. ?Insa, au fost supusi si unor tratamente neomenoase, desi nu erau militari de cariera, ci niste copii speriati, care isi incepusera stagiul militar cu doar trei luni inainte si nu aveau experienta aplicatiilor militare.?
Comportamentul brutal al unor militari ai Armatei fata de „prizonieria” s-a datorat si faptului ca si-au gasit camaradul, pe locotenentul calauza Ionescu, impuscat in ceafa, cu calota craniana smulsa. Au banuit ca a fost impuscat de colonelul de Securitate Patras, ucis si el in confruntari.
Alte indicii care sugerau constrangerea locotenentului calauza Ionescu: avea radio-telefonul portabil cazut la picioare, in buna functionare, dar la care NU a raspuns; a fost gasit pe scaunul din mijloc al primului camion, desi fusese vazut pe locul de langa usa, pentru ca era calauza.?
Televiziunea Romana Libera a transmis in direct victoria Armatei asupra celor trei camioane pline de teroristi fideli lui Ceusescu, care au atacat Aeroportul Otopeni. Victorie obtinuta si datorita vigilentei celor de la TVR, in special a lui Teodor Brates, care a anuntat toata noaptea ca spre Aeroportul Otopeni se indreapta trei camioane cu teroristia?? Diversiunea a functionat.
In afara de diversiunea facuta prin TVR, structurile Armatei care aparau Aeroportul Otopeni au fost supuse unui bombardament diversionist radio-electronic, care indica tinte false pe cer, atacuri aeriene iminente de aeronave necunoscute. ??
Ordine strict secrete dezvaluite de generalul magistrat Dan Ioan. Originea diversiunii cu teroristii
Strategia de preluare a puterii de catre esaloanele inferioare ale PCR si Securitatii in caz de necesitate era parte a unui plan de actiune, stabilit pri-ma data printr-un ordin strict secret al ministrului de Interne (din care facea parte Securitatea) in 1977, dupa revolta minerilor din Valea Jiului, ne relateaza ge-neralul magistrat in retragere Dan Ioan, fost sef operativ al Procuraturii Mili-tare in primii ani de dupa 1990.?
Acest ordin a fost completat dupa noiembrie 1987, cand muncitorii de la Brasov s-au revoltat impotriva conditiilor de munca si viata. Ultima completare a ordi-nului era din 1988.
Aceste ordine strict secrete prevedeau instructiuni pentru interventii in forta impotriva unor manifestatii ostile regimului comunist. Astfel de manifestatii de protest erau catalogate ca fiind „actiuni teroristea”.
Arsenalul Securitatii: lunetisti, mesaje false, bruiaje radio
Spre exemplu, in ordinul numarul 001084 din 1 iulie 1977 intrau in vigoare instructiunile privind „intrebuintarea detasamentului special de interventie antiteroristaa”. Acest detasament era o unitate speciala, strict secreta, a departamentului Securitatii Statului.?
Potrivit instructiunilor, „Detasamentul Special de Interventie Antitero, la ordin, participa la restabilirea ordinii si linistii publice (a??) Participa, impreuna cu compar-timentele informative de la nivel central si teritorial, la masurile de inselare si derutare a elementelor teroriste (a??) Actioneaza prin dispunerea lunetistilor si a celorlalte elemente de dispozitiv pentru spriji-nirea ?echipelor de asalt in executarea lichidarii (a??) Grupurile de lupta trebuie intarite cu echipe tehnice de inter-ceptare a convorbi-ri-lor radio si telefonice, de transmitere de mesaje false, de intrerupere a circuitelor telefonice si electrice, de provocare de deranjamente la sistemele de alimentare cu apa, gaze, bruiaj radio etc.a”
Generalul magistrat Dan Ioan sustine ca acestei unitati speciale i se subordonau trupele Securitatii. Nu era prevazuta nicio colaborare cu Armata. Un alt amanunt prevazut in instructiuni: „in functie de natura misiunilor, efectivele unitatii speciale vor fi echipate cu uniforme ale Trupelor de Securitate sau ale Militiei sau vor fi in civila”.
?In 1988, actiunile acestei unitati speciale puteau fi camuflate si cu uniforme ale unor structuri ale Armatei. Astfel de referiri la folosirea camuflajului prin uniforme s-au gasit si in agenda fostului adjunct al Securitatii Timis, Radu Tinu. De asemenea, dotarea cu arme si munitie era „specialaa”.
Cum s-au aplicat?instructiunile strict?secrete la Revolutie
In decembrie 1989, structurile unitatii speciale a Securitatii au folosit tot arsenalul prevazut in instructiunile ordinelor strict secrete ale ministrului de Interne. Au fost ofiteri ai Securitatii imbracati in uniforme ale Armatei sau ale Militiei, au fost lunetisti care au impuscat la intamplare manifestanti pentru a baga spaima in ei si a-i dispersa, au fost lansate mesaje false prin TVR.?
Lunetistii au tras pana pe 22 decembrie 1989, dar mai ales dupa 22. Parca se distrau. In noaptea de 22 spre 23 decembrie au tras in soldatii de la Boteni care isi instalasera un dispozitiv de aparare in Hotelul Bucuresti. Ii impuscau in crestetul capului, iar glontul strapungea cascheta metalica. Se vorbea in acele zile de gloante vidia. Apoi s-a spus ca aceste gloante sunt un mit. Insa in zona Hotelului Bucuresti si, in urmatoarea noapte, la Spitalul de Urgenta Floreasca am vazut cazuri de soldati impuscati in cap prin cascheta metalica.
La capitolul „mesaje falsea” imaginatia securistilor a fost foarte bogata: trei camioane cu teroristi ?ataca aeroportul Otopeni; o unitate de blindate ?a …
Eroii uitati ai Revolutiei. Din 10 tineri cu studii universitare, doar unul stie ce s-a intamplat in decembrie 1989
