Cand te trezesti dimineata te ridici bucuros din pat strigand: a”Multumesc Doamne pentru inca o zi!” sau te chinui sa iei capul de pe perna si iti spui in gand: a”La naiba! Inca o zia??”?
Stiu ca intrebarea asta poate sa nu fie deloc placuta.
Am avut multe dimineti in care pur si simplu nu stiam de ce ma mai trezesc. Atat de multe probleme aveam pe cap, atat de multe griji, atat de multe de facut, incat as fi preferat sa dorm non stop. Crede-ma, stiu cat este de greu sa traiesti astfel!
Oricat de dura ar fi aceasta intrebare, dupa parerea mea, in ea este esenta sensului vietii.
Daca te trezesti dimineata zambind inseamna ca viata ta are un sens si tu faci cu pasiune ceea ce ai de facut. Daca nu, nua??
Ce face diferenta ? Cum poti sti ce anume ai face cu foarte mare pasiune?
Deasemeni, daca te gandesti la copilul tau, ce anume vrei pentru el?
Vrei sa fie fericit in cat mai multe dimineti din viata lui? Vrei sa aiba succes?
Sau, poate nua?? poate vrei sa-l vezi nefericita?? inghesuit in acelasi sistem rigid in care am trait noi, ?doar pentru ca ni s-a spus cand eram mici ca asa e binea??
Esti dispus sa pierzi un campion mondial la gimnastica, doar pentru ca orele de antrenament nu ii mai permit sa invete la fel de bine la scoala, sau doar pentru ca visul tau era sa-l vezi jucand fotbal?
Multi dintre noi am avut in copilarie ?un vis frumos pe care, poate, nu am reusit sa il vedem implinit.
Eu, de exemplu, imi doream sa fiu balerina.
Iubeam foarte mult muzica si dansul. Era suficient sa aud cateva acorduri si intregul meu corp vibra, plin de energie si bucurie. (Si asta inca de pe vremea cand eram foarte mica)
Nu numai ca imi placea foarte mult, dar eram si foarte talentata. Aveam o mobilitate mult mai mare decat a altor copii, prindeam miscarile din zbor si ma miscam foarte natural, fara nici un efort.
Am fost la balet timp de doi ani, dar, cand temele de la scoala au devenit prea multe, nu am gasit motive suficient de puternice pentru a continua.
Si acum sunt foarte pasionata de dans. Cand dansez intreaga lume e a mea! Simt o bucurie de nedescris si am energie cat sa mut muntii din loc.
Cum ar fi fost daca as fi continuat cu baletul?
Recunosc ca nu m-am intrebat asta pana acum, insa, imi dau seama ca as fi fost foarte, foarte fericita. Si, pentru ca imi placea atat de tare, cu siguranta as fi avut si succes!
Zilele trecute stateam de vorba cu un prieten foarte bun, care imi povestea o intamplare petrecuta pe vremea cand era la liceu.
Era la ora de sport si profesorul a venit cu un test nou: toti baietii urmau sa faca exercitii la cal si la inele.
Era ceva cu totul nou. Nu mai facusera asta niciodata.
Cand i-a venit randul, s-a urcat pe cal si a facut cateva exercitii foarte grele.
Nu numai ca le-a facut perfect, dar se simtea si foarte bine!
Nu i se parea ca face vreun efort. Pur si simplu le facea!
Cand a venit proba de la inele si mai mare i-a fost uimirea sa vada ca facea exercitiile de parca s-ar fi antrenat luni de zile!
Profesorul a ramas uimit. Nu stia ce sa zica.
Se uita la el si nu intelegea. Cum e posibil? Ai mai facut asta vreodata?
Nu, nu mai facuse asta niciodata.
E drept ca facea sport si avea o structura foarte atletica, insa ceea ce se intampla in acea sala de gimnastica parea sa fie magie!
Profesorul i-a pus nota zece, dupa care nu a mai putut sa puna nimanui …
