de Andrei Luca POPESCU Publicat la: 29.04.2015 21:52 Ultima actualizare: 30.04.2015 08:21
Venit la putere cu promisiunea de a „face dreptate pana la capat”, si nu in ultimul rand prietenilor politici cu probleme penale, Victor Ponta i-a conservat rolul de papusar al sistemului lui Traian Basescu, pe care il identifica si astazi drept principalul sau adversar. Sub aceasta umbrela si pe fondul unei antipatii crescande fata de fostul presedinte, Victor Ponta si partidul sau au incercat o serie de interventii legislative brutale si uneori neconstitutionale in functionarea justitiei si statului de drept. Un scenariu bine pus la punct, sustinut mediatic de trusturile de presa apropiate, in care orice critica sau avertisment al cancelariilor occidentale se pierdea in teoria raului cel mai mare pentru Romania, iar orice contestatar primea eticheta de „basist”. Nu intamplator, ofensiva anti-institutionala a abia instalatului Guvern Ponta a inceput imediat dupa condamnarea la inchisoare a fostului premier Adrian Nastase a carui tentativa de sinucidere a provocat o emotie mare la nivelul opiniei publice, contabilizate imediat de Victor Ponta care si-a tintit adversarul, chiar din usa spitalului de urgenta: „Ma intreb daca presedintele Basescu este fericit”. Strategia a continuat. De la avalansa de modificari legislative menite sa cimenteze demiterea lui Traian Basescu, la asa-numita „martea neagra” din Parlamentul Romaniei, de la „superimunitatea” parlamentara promovata sub diverse forme la negocierea in spatele usilor inchise a numirii procurorilor sefi, cei trei ani de guvernare ai lui Victor Ponta au fost marcati de incercari constante de a modifica legislatia si structura institutionala, in favoarea intereselor politice sau personale ale sale si ale partidului pe care il conduce. Parlamentul in care PSD si aliatii sai detin majoritatea este institutia cea mai criticata in raportul Comisiei Europene privind evolutia justitiei din Romania, din cauza incercarilor constante de a-si feri membrii de anchete. In cei trei ani de mandat ai lui Victor Ponta, au avut insa loc si masuri pozitive pentru functionarea justitiei: cu o intarziere de peste doi ani, s-au pus bazele legislative ale unei agentii care sa recupereze prejudiciile reiesite din infractiuni, iar noile Coduri juridice au fost implementate cu un relativ succes.
Dupa preluarea guvernarii in mai 2012, cabinetul lui Victor Ponta a dedicat 2 pagini si un sfert dintre cele 192 ale programului sau de guvernare pentru urmatorii 4 ani Justitiei. Printre obiectivele propuse, multe dintre ele de natura logistica si inter-institutionala, se numarau: „consolidarea statului de drept, inclusiv prin intarirea institutiei Avocatului Poporului si depolitizarea Curtii Constitutionale”; „implementarea strategiei nationale anticoruptie”; „imbunatatirea cadrului legislativ pentru recuperarea prejudiciilor rezultate din infractiuni”; „instituirea unui mecanism de numire in functiile de conducere din cadrul Ministerului Public transparent si bazat pe criterii de profesionalism si integritate”; „implementarea? noilor? Coduri? ca? obiectiv? fundamental”; „progresele in cadrul MCV – prioritate esentiala pentru parcursul european al justitiei romane”.
Cateva dintre aceste obiective au fost atinse, altele insa au fost dinamitate prin actiuni politice contrare chiar scopului anuntat. Gandul prezinta cateva dintre cele mai importante momente ale guvernarii lui Victor Ponta, perioada in care PSD, partidul al carui presedinte este, a detinut majoritatea in Parlamentul Romaniei, in ce priveste raportarea la Justitie si statul de drept.
1. Vara 2012. Asediul Cotroceniului
Ceea ce s-a petrecut in perioada iulie-august in viata politica a Romaniei, la doar doua luni de la preluarea guvernarii de catre USL si Victor Ponta, a fost catalogat de criticii si adversarii politici ai lui Victor Ponta drept o incercare esuata de „puci” si o incalcare flagranta a principiilor statului de drept. Cancelariile internationale, de la SUA si Germania, la Olanda, Franta sau Comisia Europeana, au cerut clarificari de la Bucuresti, folosind un limbaj diplomatic de o duritate si franchete fara precedent la adresa Guvernului Romaniei. A fost cel mai mare scandal din domeniul justitie-stat de drept din ultimii ani si care a marcat practic venirea la putere a tandemului USL majoritar in Parlament – Victor Ponta sef al Guvernului.
Comisia de la Venetia, organism consultativ al Consiliului Europei pe probleme constitutionale, a considerat, in analiza acestor evenimente, publicata abia in decembrie 2012, ca „aceste masuri, luate atat individual cat si in ansamblu, sunt problematice din punct de vedere al constitutionalitatii si al statului de drept. In plus, evenimentele si diversele declaratii demonstreaza o lipsa ingrijoratoare de respect in randul reprezentantilor institutiilor statului fata de statutul altor institutii ale statului, inclusiv fata de Curtea Constitutionala in calitatea sa de garant al suprematiei Constitutiei”.
Context: In luna iunie 2012, izbucneste scandalul plagiatului de care este acuzat premierul Victor Ponta, a carui teza de doctorat in drept este copiata in proportie de o treime, conform Comisiei de Etica a Universitatii Bucuresti. Urmeaza disputa cu presedintele Traian Basescu, legata de cine ar trebui sa reprezinte Romania la Consiliul European – premierul sau presedintele, transata de Curtea Constitutionala (CCR) in favoarea presedintelui. Pe 27 iunie, CCR respinge ca neconstitutionale modificarile initiate de USL (PSD si PNL) la legea electorala privind votul uninominal, care urmareau, cu doar 6 luni inainte de alegerile parlamentare din decembrie, sa introduca uninominalul pur – alegerea parlamentarilor dintr-un singur tur, pe principiul „castigatorul ia totul”, sistem care ar fi asigurat PSD si PNL castigarea la scor masiv a alegerilor.
La inceputul lunii iulie, Guvernul Ponta si majoritatea USL din Parlament au initiat in decurs de cateva zile mai multe schimbari legislative si institutionale „fulger”, menite sa asigure demiterea fara oprelisti a presedintelui Traian Basescu.
Pe 3 iulie, au fost initiate trei masuri: demiterea Avocatului Poporului, Gheorghe Iancu, numit de guvernul Emil Boc, si inlocuirea sa interimara cu Valer Dorneanu, fost deputat PSD, demiterea presedintelui Camerei Deputatilor, Roberta Anastase (PDL), si demiterea presedintelui Senatului, Vasile Blaga (PDL). Comisia de la Venetia a constatat ca Avocatul Poporului era singura institutie abilitata sa atace la Curtea Constitutionala ordonantele de urgenta ale Guvernului, ce aveau sa apara in zilele urmatoare. „Demiterea Avocatului Poporului a dus la o reducere a posibilitatii Curtii Constitutionale de a controla actele Guvernului, deoarece Ombudsmanul interimar a informat delegatia Comisiei ca este de parere ca Avocatul Poporului nu este competent sa solicite un control al tuturor ordonantelor de urgenta ale Guvernului, ci doar a celor care vizeaza direct drepturile omului”, a constatat Comisia de la Venetia.
Pe 4 iulie, Guvernul Victor Ponta adopta o Ordonanta de Urgenta (38/2012) prin care restrange jurisdictia Curtii Constitutionale (CCR), eliminand posibilitatea ca aceasta sa se poata pronunta pe decizii ale Parlamentului. Ordonanta va pica ulterior la Curtea Constitutionala.
Comisia de la Venetia constata, in decembrie 2012: „Controlul judecatoresc al implementarii actelor normative este o componenta esentiala a statului de drept. Lipsa controlului judecatoresc echivaleaza cu o transformare a majoritatii parlamentare in judecator al propriilor acte. (a??) Daca doar majoritatea poate decide cu privire la respectarea normelor parlamentare, minoritatea nu are cui sa solicite ajutor in cazul in care aceste norme sunt incalcate. (a??) Ordonanta nr. 38 este problematica din perspectiva constitutionala, deoarece afecteaza regimul unei institutii fundamentale a statului – Curtea Constitutionala – iar urgenta masurii nu a fost stabilita”.
Pe 5 iulie, Parlamentul aproba solicitarea majoritatii USL ca presedintele Traian Basescu sa fie suspendat din functie si solicita avizul CCR pe aceasta decizie in 24 de ore, solicitare fara precedent, pe care judecatorii constitutionali o dezavueaza. Comisia de la Venetia constata ca termenul dat CCR pentru aviz, de 24 de ore, a fost „extrem de scurt”.
In aceeasi zi, Guvernul Victor Ponta emite o noua Ordonanta de Urgenta (41/2012), prin care modifica legea referendumului. Pentru a fi demis din functie presedintele Romaniei, este nevoie de organizarea unui referendum, aceasta fiind a doua oara cand o alianta din care face parte PSD incearca sa il demita pe Traian Basescu, dupa episodul din 2007. Guvernul stabileste prin OUG ca un referendum este valid cu o majoritate de 50% plus unu a cetatenilor prezenti la vot. Prin aceasta masura, se incearca practic scaderea pragului de validare a referendumului, care era socotit anterior la 50% plus unu din alegatorii inscrisi pe listele electorale.
USL dorea sa intoarca legea la aspectul ei din 2007, cand insa prevederea respectiva functionase in favoarea lui Traian Basescu (multa lume iesise la vot si il sustinuse pe presedinte), pentru ca acum ar fi asigurat practic succesul procedurii de demitere – cei mai multi romani doreau demiterea lui Basescu (insa nu s-ar fi prezentat suficient de multi la vot, astfel ca referendumul ar fi picat din cauza pragului de prezenta de 50%).
Comisia de la Venetia constata ca majoritatea politica s-a jucat cu legea referendumului de mai multe ori, pentru a-si urmari interesul politic: si in 2007, si in 2012, pentru demiterea lui Traian Basescu. „Aceasta inseamna ca atat in 2007, cat si in 2012, cvorumul necesar pentru adoptarea unui referendum privind suspendarea Presedintelui a fost modificat in conditiile in care suspendarea era iminenta. Cu alte cuvinte, regulile jocului au fost modificate pe parcurs. Astfel de modificari ale legislatiei electorale in functie de interese reprezinta o incalcare a principiului securitatii juridice si a principiului stabilitatii referendumului”, arata Comisia de la Venetia.
Comisia condamna folosirea in exces a ordonantelor de urgenta si constata ca nici aceasta, la fel cu cea privind CCR, nu respecta principiile statului de drept, pentru ca afecteaza o institutie fundamentala a statului – Presedintia – si pentru ca nu isi are justificat caracterul de urgenta.
Guvernul Ponta si majoritatea USL din Parlament isi pun insa practic singuri piedica in aceasta incercare de a-si asigura distrugerea adversarului politic Traian Basescu: inainte ca Guvernul sa emita OUG privind referendumul, pe masa judecatorilor CCR ajunsese deja o initiativa legislativa a social-democratilor Georgica Severin si Cornel Pieptea care modifica legea referendumului, insa care uita sa elimine o derogare privind pragul de prezenta, mentionata de legea in forma veche: demiterea presedintelui este aprobata daca a intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate.
Prin OUG 41, Guvernul Ponta incerca practic sa dreaga busuiocul stricat de initiativa celor doi parlamentari PSD, insa a fost prea tarziu, iar modificarea nu a mai avut loc – motiv pentru care Traian Basescu a si ramas in functie (desi peste 87% dintre cei prezenti la vot au fost de acord cu demiterea, prezenta a fost de doar 46%, insuficienta pentru validare). Dupa ce CCR a motivat decizia pe legea Severin-Pieptea, subliniind inca o data ca pragul de prezenta de 50% la referendum trebuie respectat, Guvernul a renuntat sa mai promoveze OUG 41, iar legea a fost promulgata de presedintele interimar Crin Antonescu in forma care nu avantaja USL.
Pe 6 iulie, presedintele Traian Basescu este suspendat din functie, dupa avizul dat in 24 de ore de CCR la decizia Parlamentului. „Hotararea nr. 1 a Curtii Constitutionale, care a fost emisa la data de 6 iulie (publicata oficial la data de 9 iulie), nu conchide ca Presedintele ar fi comis „fapte grave”, dar cu toate acestea, constata ca procedura de suspendare a Presedintelui a fost respectata, precum si existenta imprejurarilor care justifica interimatul in exercitarea functiei de Presedinte”, arata Comisia de la Venetia.
Comisia de la Venetia a criticat folosirea in extenso a OUG atat de guvernul Ponta, cat si de guvernele anterioare, pentru ca elimina practic controlul parlamentar. Comisia a constatat ca cele doua OUG emise de Guvernul Ponta – pentru modificarea atributiilor CCR si pentru modificarea legii referendumului, nu au respectat legea – o OUG nu poate sa modifice legi constitutionale si de functionare a unor institutii fundamentale ale statului roman, nici de modificare a unor drepturi si libertati din Constitutie.
In august 2012, dupa deznodamantul cunoscut, prin care presedintele Traian Basescu a ramas in functie, desi 87% dintre votantii la referendum au cerut demiterea sa, USL a incercat o noua fortare a legilor si a statului de drept, prin influentarea deciziei CCR de invalidare a referendumului. Din aceasta cauza, decizia a intarziat aproximativ o luna, pana in septembrie, lucru care practic l-a tinut pe tusa pe presedintele de drept Traian Basescu. Incercarea s-a soldat cu un dosar penal pe numele ministrului Administratiei Victor Paul Dobre si a sefului de la Evidenta Populatiei, chestorul Constantin Manoloiu (Dobre a scapat gratie imunitatii asigurate de Parlament, iar dosarul este nefinalizat si in prezent).
Lideri ai USL au incercat atunci sa modifice componenta listelor electorale permanente, incercand sa elimine de pe acestea romanii plecati in strainatate, pentru a scadea astfel pragul de prezenta necesar pentru validarea referendumului. In acest sens, ministrul Administratiei, liberalul Victor Paul Dobre, a trimis la Curtea Constitutionala o adresa semnata de chestorul Constantin Manoloiu, seful Directiei Evidenta Populatiei din MAI, prin care acesta sustine ca institutia pe care o conduce nu isi poate asuma veridicitatea cifrei de 18,2 milioane de cetateni cu drept de vot pe listele electorale. Acest lucru s-a intamplat dupa ce, cu o zi inainte, aceeasi institutie, prin Manoloiu, trimisese la CCR un document care atesta chiar aceasta cifra de 18,2 milioane de cetateni.
In urma acestui demers, ministrii Victor Paul Dobre (Administratie) si Ioan Rus (Interne) si-au dat demisia. Guvernul condus de Victor Ponta a incercat chiar sa demareze un „mini-recensamant” prin care sa afle cati romani trebuie sa se afle pe listele electorale. Cu toate acestea, judecatorii CCR au explicat Guvernului ca ei au solicitat listele electorale pe baza carora s-a desfasurat referendumul din iulie 2012, nu stabilirea unor liste noi.
2. Ianuarie 2013. „Superimunitatea”, partea intai
La inceputul anului 2013, liderii grupurilor parlamentare au negociat modificarea Statutului deputatilor si senatorilor, strecurand si o prevedere care ar fi urmat sa le asigure „superimunitatea”: cererea de retinere, arestare sau perchezitie a deputatului ori a senatorului trebuie „sa contina temeiul legal si motivele concrete in cazul respectiv care justifica masura solicitata”, dar si „probele relevante” pentru care se solicita o astfel de masura. Aceeasi procedura era prevazuta si pentru incuviintarea inceperii urmaririi penale a ministrilor-parlamentari.
Practic, in plus de imunitatea si asa controversata in fata urmaririi penale si a arestarii preventive a parlamentarilor, acestia doreau sa si-o blindeze: procurorii ar fi fost nevoiti sa prezinte si dovezile, nu doar o sinteza a materialului de urmarire penala, in fata parlamentarilor care isi dau avizul fata de urmarirea penala a colegilor lor.
3. Aprilie 2013. Procurori-sefi pe taraba negocierilor Ponta-Basescu
Contrar solicitarilor Comisiei Europene, exprimate si prin rapoartele de tara din cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare (MCV), de a avea o procedura de selectie si de numire transparenta a procurorilor sefi la Parchetul General, DNA sau DIICOT, acest lucru nu a avut loc la momentul expirarii mandatelor lui Daniel Morar la DNA si a Laurei Codruta Kovesi la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Propunerile s-au facut direct, negocierile s-au facut pe ascuns si au implicat doar factorii politici. Presedintele Traian Basescu a respins initial propunerile venite de la ministrul Justitiei Mona Pivniceru – Tiberiu Nitu la sefia Ministerului Public si Ioan Irimie la sefia DNA.
Ulterior, in urma negocierilor dintre seful statului si premierul Victor Ponta, cei doi s-au inteles pe aceste numiri, fiecare alegand in mod neoficial cate un reprezentant: Tiberiu Nitu la Ministerul Public, propunerea lui Ponta, si Laura Codruta Kovesi la DNA, propunerea lui Basescu. In urma acestui „troc”, s-a iesit din blocajul institutional in care propunerilor venite de la Ministerul Justitiei (Guvern) erau respinse de presedintele Basescu, in baza prerogativelor sale legale.
4. Octombrie 2013. Ponta da in Papici, procurorul „Referendumului”: E basist!
La doar o saptamana dupa ce lui Lucian Papici, procurorul sef al sectiei I a DNA, ii fusese prelungita delegarea pe functie, Procurorul General Tiberiu Nitu a revenit asupra deciziei sale, iar Papici a fost schimbat din functie. Aceasta masura a avut loc aproape simultan cu momentul in care Lucian Papici finalizase dosarul penal privind Referendumul de demitere a presedintelui Traian Basescu, prin care vicepremierul Liviu Dragnea si alti 74 de reprezentanti ai USL din sectiile de votare au fost trimisi in judecata pentru fraudarea referendumului.
In aceeasi seara, premierul Victor Ponta a avut o izbucnire fara precedent la adresa unui procuror, intr-o emisiune la televiziunea sa preferata, Romania TV. El l-a facut pe Lucian Papici „basist” si „morarist”, acuzandu-l ca „a facut dosare politice”.
„Nu stiu cine a fost demis, Papici, marele basist, morarist. N-a fost demis, i s-a terminat mandatul. Si lui Basescu ii expira mandatul, ce facem, ii tinem pe toti la nesfarsit? Ca moare tara fara ei, sa mai faca si ei un dosar? Ca sefi din astia pusi de Basescu care trebuie sa stea inca o suta de ani dupa ce pleaca el… Sta si el procuror simplu, ca nu s-a nascut sef. S-a terminat si dosarul, gata, a ajuns la doamna Kovesi. Pa si la revedere. De ce trebuie sa-i tinem pe toti basistii care au facut dosare politice dupa ce le-a expirat mandatul? Eu sustin ca Daniel Moraru, cu Papici si cu ai lui au facut dosare politice anul trecut cand au luat oamenii si i-au pus sa jure cu mana pe Biblie pentru ca au votat la referendum, sunt dosare de politie politica. Am spus-o si o spun mereu. Sa se supere Macovei si mama lui Macovei”, a declarat atunci Victor Ponta, acelasi premier care milita, in programul sau de guvernare, pentru „consolidarea statului de drept”.
5. „Martea Neagra”. Codul Penal de la miezul noptii
Intr-o singura zi, marti, 10 decembrie 2013, parlamentarii USL au introdus pe ordinea de zi a Parlamentului mai multe legi si modificari legislative controversate. Cele mai grave priveau modificarea Codului Penal si amnistia si gratierea. In aceeasi zi urmau sa fie votate si noua versiune a legii minelor, care ar fi inlesnit demararea proiectului de la Rosia Montana, cat si legea lobby-ului, criticata dur de societatea civila si comunitatea consultantilor. Ziua respectiva a fost supranumita „martea neagra”, din cauza modului in care aceste modificari legislative ale Codului Penal si ale amnistiei si gratierii au fost promovate – pe ascuns, in miez de noapte.
Prima modificare a Codului Penal viza redefinirea conflictului de interese, astfel incat alesii locali – primari, consilieri sau sefi de Consilii Judetene, dar si ministrii sa scape de raspundere penala atunci cand, folosindu-se de functia lor, iau o decizie in avantajul lor sau al familiilor. Era vorba, in principal, de atribuirea de contracte din bani publici, pentru care nu vor mai fi obligati sa dea nicio explicatie, pentru ca au fost exclusi din categoriile care intra sub incidenta conflictului de interese sub paravanul emiterii, aprobarii sau adoptarii actelor administrative.
A doua modificare a Codului Penal introducea o noua „superimunitate” pentru parlamentari: DNA nu mai putea ancheta parlamentarii care erau suspectati de infractiuni de serviciu, precum abuzul in serviciu, falsul, luarea de mita, traficul de influenta, pentru ca acestia se scoteau pur si simplu din Codul Penal: „Sunt exceptati de la dispozitiile art. 147, Presedintele Romaniei, deputatii si senatorii, precum si persoanele care isi desfasoara activitatea in cadrul unei profesii liberale, in baza unei legi speciale si care nu sunt finantati de la bugetul de stat, …
