Desi relatiile diplomatice romano-sovietice nu fusesera inca stabilite (acest lucru se va intampla abia in 1934), dimensiunea acestei catastrofe umanitare, soldata cu disparitia violenta si subita a milioane de tarani infometati, inclusiv a celor romani, a fost cunoscuta la Bucuresti. Astfel, comunicarile misiunilor si ale oficiilor consulare romanesti din diverse capitale, prea putin valorificate pana in prezent, completeaza volumul imens de materiale tematice de arhiva publicate in alte state.
Dintre actele care au marcat lupta pentru existenta a satului sovietic la nivelul anului 1930, trei au fost mai importante: 1) directiva TK VKP(b)?privind ritmul colectivizarii si acordarea ajutorului construirii colhozurilor,din 5 ianuarie, care fixeaza ca termen de finalizare a procesului de colectivizare primavara anului 1931, organizatiile de partid si cele sovietice locale fiind orientate spre colectivizarea fortata si exproprierea abuziva a taranilor; 2) propunerea lui G.G. Iagoda de elaborare a masurilor de aplicare a politicii de lichidare a „clasei kulacilor” prin extinderea „la limita” a retelei lagarelor de concentrare si crearea unor lagare noi in URSS; 3) directiva Politburo TK VKP(b)?privind masurile de lichidare a gospodariilor kulacilor in raioanele cu colectivizare in masa, din 30 ianuarie.Rapoartele diplomatiei de la Bucuresti pe tema foametei artificiale, reportajele si analizele tematice din publicatiile internationale monitorizate, toate facilitau schitarea unei imagini pertinente asupra realitatilor din stanga Nistrului, confirmand situatia dramatica a taranilor din URSS.?”Tinuturi intregi din interiorul Rusiei se afla deja azi sub semnul foametei”
In context, comunicarea Legatiei Romaniei la Varsovia nr. 804/30 din 1 martie 1930 trateaza cele doua probleme de actualitate, exterminarea taranilor si colectivizarea fortata:?”Guvernul sovietic executa aceasta lichidare cu o lipsa de scrupule nemaipomenita si sefii regimului declara in public ca, in sfarsit, a sosit momentul asteptat, cand Partidul Comunist se simte destul de tare pentru ca – dupa lichidarea comertului privat – sa inlature si ultimul obstacol ce se opunea pana in prezent comunizarii in intregime a vietii maselor. Autoritatile sovietice nu ezita de a aplica violenta si de a comite orice nedreptati, luand taranilor mai bogati toata averea lor mobila si imobila si deportand pe proprietarii ruinati in provinciile din Nord, intemnitindu-i sau impuscandu-i. Lichidarea clasei?kulacilor?este?Cruciada?comunismului la sate, pentru a intemeia pe ruinele proprietatii private mari economii colective sau de stat. [a??] Colectivizarea vitelor si cailor a indemnat taranimea sa taie vitele si sa vanda carnea pe preturi de nimic, sa puna foc grajdurilor de cai colective, sa-si omoare caii lor proprii etc.”.
Raportul misiunii elene la Moscova din 1 ianuarie 1931 constata esecul „reformelor” staliniste:?”S-a dovedit pe deplin ca faimosul program economic de 5 ani pentru refacere, a carui punere in aplicare a fost atat de trambitata, a avut o infrangere adanca. Singurele roade ce a dat sunt saracia ingrozitoare si deznadejdea. Nu ar fi o exagerare daca s-ar spune ca o foamete ingrozitoare ameninta regiuni intregi de la tara”.
Evaluarea este confirmata de raportul Legatiei Romaniei la Haga nr. 113/9 din 27 ianuarie 1931:?”situatiunea agricola din URSS este astazi disperata in urma spolierii desavarsite a taranilor, efectuata de catre autoritatile sovietice timp de mai multe luni cu o asa barbarie, incat tinuturi intregi din interiorul Rusiei se afla deja azi sub semnul foametei. Situatiunea se complica inca, dupa cum arata raportul agentului firmei cerealiste, prin faptul ca aglomerarea produselor rusesti pe targul mondial (silozurile uriase din Rotterdam si Liverpool gem de cereale rusesti) a atras dupa sine o asa scadere vertiginoasa a preturilor, incat insasi prevederile financiare ale guvernului sovietic, pe care Stalin intemeiase executarea transei actuale a planului de 5 ani, au fost inselate”.?”Sovietele, pentru a arunca praf …
