Camil Aurelian Petrescu, fiul lui Camil Petrescu, autorul romanelor Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi si Patul lui Procust. A fost un scriitor complet, scriind atat proza, cat si poezie si dramaturgie
„La examenul de maturitate a fost un moment delicat, la proba orala,? mi s-a cerut sa elaborez un subiect din Camil Petrescu. Era ciudat sa studiezi pe cineva pe care l-ai cunoscut cu totul altfel acasa. Niciodata nu m-am simtit confortabil cu aceasta treaba. Pentru mine Camil Petrescu a fost doua personaje: tata si raftul din biblioteca. Mi-a fost greu sa le pun impreuna intr-un fel. In continuare le tin separate. Poate daca ar fi trait cand aveam 20 de ani, sa-l intreb ce e viata”, spune Camil Aurelian Petrescu.Camil Petrescu era foarte instruit in muzica, sport, filosofie, matematica si chiar monden, spune fiul sau. Cu greu a gasit Camil Aurelian Petrescu un domeniu muzical in care tatal sau sa nu aiba „expertiza”.”Este foarte greu sa-ti creezi personalitatea ta sub o astfel de personalitate a parintelui. Atunci in muzica am gasit un domeniu de care tata era oarecum strain. Si la Metronom – prima emisiune de rock and roll de la Radio Romania, din anii 60 – eram Camil Aurelian. L-am convins pe Cornel Chiriac, care era cu jazz-ul, sa devina fan rock and roll. Faceam Top 20, dupa un ziar strain gasit la Hotel Ambasador. La casa studentilor de la? Preoteasa am facut un pop club. Eram foarte in voga. Primeam viniluri de la Vali Ceausescu si fiul lui Fazecas. Discurile faceau turul Bucurestiului, trebuiau imprimatea?? era o nebunie curata”.Cand a venit momentul facultatii, a ales-o pe cea de matematica, tocmai pentru a scapa de umbra tatalui sau. „Desi el era un foarte bun matematician. Ca orice filosof. In primul an de facultate am inceput sa inteleg despre ce e vorba si am ramas aproape surprins de nivelul la care era tata in matematica. A fost coplesitor, nu era niciun domeniu serios in care sa viu si sa nu existe o participare a lui”.Camil Aurelian Petrescu traieste de 43 de ani in America. S-a angajat mai intai la Gucci – vindea pantofi. „Sa pui un pantof pe piciorul unei femei e o placere, dar la barbatia?? nu stiu cum sa spun, iti faci singur treaba. Pe mine cand au vrut sa ma mute la barbati am renuntat. Veneau acolo Jackie Onasis, care a promovat foarte mult Gucci, si tot felul de celebritati. Intr-o zi a venit Frank Sinatra si a fost anecdotic asa. Aldo Gucci, fratele care se ocupa de partea artistica – noi ii spuneam „soferul de camion”, pentru ca avea mereu mansetele de la camasi rasfrante – avea un magazioner, pe nume Plinio, ca om de incredere. Acest Plinio, de 25 de ani de cand statea in America nu invatase o boaba engleza. Vorbea numai italiana.? Si cand a intrat Frank Sinatra – care era zeul italo-americanilor – in magazin, ca sa-si arate apartenenta italiana a spus „Bon giorno!”. Plinio, magazionerul, cand l-a vazut s-a pierdut si a raspuns cu „Helau!” Frank a luat-o ca pe un afront, …
