Felul in care este aranjata o casa reflecta relatiile interpersonale

spot_img

Știri din aceeași categorie

DISTRIBUIE!

„Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca (…) parca-mi salta si acum inima de bucurie!” scria in „Amintiri din copilarie” Ion Creanga. Pentru psihologi, felul in care este aranjata o casa exprima totul despre relatiile dintre membrii unei familii.

Sub acoperisul unei cocioabe cu o singura camera sau al unui palat de sute de metri patrati se formeaza orice familie. Notiunea de „casa” defineste pentru fiecare dintre noi un spatiu al trairii si al devenirii unei familii. „Acasa” este sinonim pentru oricine cu „familie”.

In ultimii ani, conform sondajelor efectuate in mai multe tari europene, din ce in ce mai multi oameni considera casa ca fiind una din prioritatile majore in viata, la egalitate cu sanatatea si prosperitatea copiilor lor. Locuinta a devenit pentru familiile europene una din investitiile principale, finantate din bugetul familiei. O arata si cifrele din ce in ce mai mari inregistrate de sectorul decoratiunilor si amenajarilor interioare, dar si de cel al publicatiilor dedicate acestora.

Care este insa explicatia psihologilor legata de aceasta crestere continua a legaturilor noastre cu caminul familial? Alberto Eiguer, psihanalist si terapeut familial, afirma ca „locuinta reflecta ceea ce suntem. Subconstientul si spatiul in care traim sunt intim legate si se modeleaza unul pe celalalt”.

Dincolo de rationamentele si principiile logice care guverneaza intotdeauna decorarea si impartirea spatiului de locuit, exista totdeauna ceva din personalitatea celor ce locuiesc in acea casa care se imprima spatiului. Imaginarul fiecarui membru al familiei modeleaza in mod inconstient locuinta cu visele, amintirile si secretele sale. „Loc privilegiat al intimitatii, locuinta unei familii este modelata de subconstientul celor care locuiesc in ea”, explica Alberto Eiguer.

„Fiecare zona a unui camin este incarcata de emotii, de bucurii si de necazuri”, aminteste Albert Eiguer, care utilizeaza in terapia de familie teste ce cuprind si locuinta. Rolul acestor analize este de a depista in diversele aranjamente si zone dintr-o casa eventualele aspecte care pot sugera tensiuni sau dezacorduri intre membrii unei familii.

Nu numai subconstientul modeleaza spatiul comun de trai al unei familii. In general, faptul ca membrii familiei se simt bine in caminul comun se datoreaza parintilor, explica specialistul francez. Daca in intimitatea sa, fiecare membru al familiei se regaseste in obiectele si in amenajarile casei, echilibrul familiei este stabil.

„Chiar daca exista in permanenta dorinta de a reloca, de a rearanja, de a redecora casa”, spune Perla Serfaty-Gazon, autoarea unei lucrari intitulate „Acasa, teritoriile intimitatii”.

Tocmai aceasta este si caracteristica unui camin: este, la fel ca si un organism viu, cum este familia, intr-o permanenta schimbare. O casa nu este conceputa o data pentru totdeauna pentru toti. Spre exemplu, pe masura ce un copil creste, si spatiul alocat lui devine din ce in ce mai mare. Spatiul accesibil lui se modeleaza conform nevoilor sale.

Camera copilului, un mic paradis

Viitorii parinti amenajeaza si decoreaza camera copilului inca inainte ca acesta sa se nasca. La inceput, totul este impecabil si ordonat, dar pe masura ce copilul creste si invata sa mearga, incepe sa exploreze si sa se joace.

Camera ii apartine, iar parintii trebuie sa-i respecte acest spatiu privilegiat. De multe ori, parintii sunt exasperati; nu pot intelege cum poate copilul sa se simta atat de bine intr-o camera care arata ca dupa razboi. Dar ceea ce numim noi dezordine este de fapt o ordine speciala (personala) pentru copil. In ordonarea lucrurilor sale, se ghideaza dupa alte reguli decat ale noastre. Nu este surprinzator ca prefera ca podeaua sa fie locul unde se joaca, unde isi lasa jucariile.

In aceasta „dezordine”, copilul se regaseste de fapt pe sine. In restul casei este normal ca parintii sa ii impuna sa respecte „ordinea” lor. Astfel, copilul va invata sa se conformeze unor reguli de convietuire, dar in camera lui trebuie lasat liber sa isi aranjeze lucrurile cum vrea.

Ajuns la adolescenta, copilul are nevoie de alte criterii de amenajare a spatiului sau intim dar si a spatiului comun in care intra in relatie cu ceilalti. Parintii se obisnuiesc greu cu ideea ca spatiul pe care l-au amenajat pentru bebelus trebuie schimbat pe masura ce copilul creste.

O casa buna, o casa care „se misca”

Felul in care delimitam diversele zone dintr-o casa pentru uzul fiecaruia si felul in care se circula si se comunica intre aceste zone reflecta relatiile dintre membrii unei familii. Aceste delimitari nu au de-a face cu marimea unei locuinte. Fran?oise Partier, consilier de cuplu, sustine ca, in organizarea spatiului familial, regulile de folosire a acestuia sunt strans legate de calitatea relatiilor dintre membrii unei familii.

Tocmai pentru a salva familiile aflate in criza, specialista franceza le propune celor aflati in impas sa redefineasca spatiul in care traiesc, sa-l redecoreze si sa redefineasca zonele comune. Daca acoperisul comun este un al doilea organism pentru fiecare membru al familiei, un adapost este si un loc privilegiat unde fiecare, parinte sau copil, isi exercita relatiile cu ceilalti, invata sa tina cont de nevoile si dorintele lor, dar si sa indeplineasca dorintele acestora.

Marimea unei case nu confera neaparat si fericire familiei. Daca copiii au baia lor, asta nu inseama ca toate problemele din sanul familiei sunt rezolvate. Care ar fi insa cea mai buna formula de organizare a unui camin pentru o familie moderna? „Aceeasi ca si pentru o familie din trecut”, explica Fran?ois Vigouroux, psiholog si autorul unei carti intitulate „Sufletul caselor”.

Caminul potrivit este cel care se schimba in ritmul familiei. Ordinea succede dezordinea, mobilierul se schimba odata cu cresterea copiilor, camera adolescentilor se adapteaza modului de viata al acestora.

Spre exemplu, pentru un adolescent, camera devine un spatiu similar camerei de camin a unui student: un spatiu unde acesta doarme, citeste, scrie, invata, navigheaza pe internet, asculta muzica si isi primeste prietenii. In cele din urma, caminul este rezultatul inefabilei alchimii care reuneste membrii unei familii.

Cum trebuie aranjat „universul copilariei”

Mobilierul din camera copiilor trebuie, in primul rand, sa fie adaptat „marimii” lor. Optati pentru piese de mobilier scunde „in miniatura” (de exemplu, etajere la nivelul ochilor), o cutie pentru jucarii (nu un dulap pentru jucarii).

Toata aceasta dispunere a obiectelor miniaturale ii consolideaza copilului sentimentul de siguranta si control. Ideal ar fi sa aiba o camera numai a sa, chiar daca este foarte mica. In cazul in care imparte camera cu un frate, aveti grija sa amenajati o zona pentru fiecare copil. Acolo, atat unul, cat si celalalt vor avea un loc special.

In decorarea camerei, tineti seama de dorintele copiilor. Uneori sunteti tentati sa le considerati capricii si ciudatenii. Amintiti-va ca acest spatiu este de fapt refugiul lor impotriva „pericolelor” care anima universul imaginar al copilariei. Mai ales intre 3 si 6 ani, copilul resimte intens tot felul de temeri (de intuneric, de furtuna, de apa, de animale mari).

In consecinta, va incerca sa-si stapaneasca temerile practicand diverse „ritualuri”. Lasa lumina aprinsa ca sa se apere de intuneric, ingramadeste toate jucariile langa usa sau la fereastra (locul pe unde crede ca ar putea intra „animalele” care il sperie). Numai in camera lui copilul se simte cu adevarat „acasa”, in siguranta.

spot_imgspot_img