Mecanismele de a suge, a inghiti si a respira sunt activitati fundamentale de supravietuire a unui nou-nascut. Coordonarea acestor functii determina abilitatea bebelusului de a se hrani si reprezinta cea mai complexa activitate neuromusculara a corpului uman.
In particular, mecanismul de inghitire este un proces ?fiziologic deosebit de complex care are la baza conexiunea dintre doi factori importanti:
Structura anatomica a gurii, limbii, cavitatii bucale si tractului aero-digestiv superior;
Functiile acestora
La copii, mecanismul de inghitire poate fi considerat un proces dinamic avand in vedere faptul ca,? pe tot parcursul fazelor de crestere a bebelusului, structurile anatomice implicate sunt intr-o continua evolutie si acest lucru are impact asupra functiilor fizice ale acestuia.
In fapt, studiile efectuate cu privire la dezvoltarea fetala intrauterina au aratat ca fenomenul de inghitire apare foarte devreme, in perioada cuprinsa intre a 10-a si a 14-a saptamana de sarcina si continua sa evolueze in mod semnificativ si rapid in primele luni de la nastere; in acelasi timp, structura anatomica a gurii continua si ea sa evolueze si sa se modifice in timp, acest lucru insemnand ca inclusiv modalitatea bebelusului de a se hrani la sanul mamei sau cu biberonul si modul in care inghite se vor schimba gradual cu fiecare etapa de crestere a acestuia.
?
?
De la nastere pana la varsta de 6 luni
In aceasta perioada morfologia gurii este foarte diferita de cea a unui adult: nu are dinti, limba ocupa toata cavitatea bucala si este plata.
In timpul suptului, buza superioara si cea inferioara prind mamelonul sau tetina biberonului, gingiile strang mamelonul cu miscari specifice de inchidere si deschidere a maxilarului, iar limba executa o miscare antero-posterioara (iesire si retragere), acest lucru ajutand la transmiterea laptelui catre hipofaringe.
Toate cele trei activitati (suptul, inghititul si respiratia) se coordoneaza intre ele si …
