Cu plajele sale albe si oceanul extrem de generos, Arhipeleagul Zanzibar s-a aruncat cu capul inainte in tumultoasa aventura a turismului global. De aici nu mai exista cale de intoarcere dar, pana sa tragem linie ca sa aflam cine pierde si cine castiga din aceasta poveste, avem de-a face cu o ?destinatie de vis, cum putine au reusit sa creeze Oceanul Indian si oamenii care, de mii de ani, profita de darnicia sa.
Zanzibarul, Insula mirodeniilor, avea sa ma contrazica de multe ori pe parcursul?calatoriei?si sa-mi arate, o data in plus, ca orice citesti acasa despre o destinatie exotica se va dovedi ?nefolositor la fata locului.
Prima greseala am facut-o chiar la aeroport, cand ne-am repezit sa schimbam dolarii in moneda locala,?silingi tanzanieni, la un curs care parea foarte aproape de ceea ce stiam din Romania. Ei bine, am constatat destul de repede ca localnicii au o parere foarte proasta despre banii lor, pe care-i numesc dispretuitor”coconut milk”, preferand in schimb dolarii americani. Apoi, cursul oficial nu are nici o legatura cu cel din hoteluri, unde dolarul costa doar 1500 de silingi, fata de 1650 cat este la o casa de schimb.
A doua greseala a fost sa vedem?Zanzibarul?ca pe o tara ieftina, in conditiile in care un salariu de 100 de dolari pe luna este considerat mare- atat castiga un profesor- iar cei mai multi oameni traiesc cu mai putin de un dolar pe zi. Pentru?mzungu?(om alb, in swahili), preturile sunt la nivel european si, de regula, comerciantii le stabilesc pe loc, chiar daca este vorba de un pachet de tigari, o bere sau o masca africana din lemn. Avantajul este ca pe strada totul se negociaza la …
