FOTO. Durerile fantoma aduc bucurii si premii reale. Interviu in tandem cu actorul George Constantinescu si regizorul Bogdan Budes

Spectacolul “Dureri fantomaa”, productie a Teatrului de Arta Bucuresti, a fost marele castigator al Festivalului International Kolyada-Plays, desfasurat la inceputul acestei luni la Ekaterinburg, Rusia. Cu aceasta reusita, Teatrul de Arta Bucuresti devine primul teatru independent din Romania care castiga Grand Prix-ul unui festival international.
Despre acest succes am stat de vorba cu actorul George Constantinescu, cel care in spectacol interpreteaza rolul marginalului Gleb. In viata reala, joaca mai multe roluri, printre altele acelea de fondator si manager al Teatrului de Arta Bucu-resti. Alaturi de George l-am invitat si pe regizorul Bogdan Budes, cel care a pus in scena spectacolul castigator “Dureri fantomaa”.
RL: Domnilor, aveti legatura, povestiti-ne cum a fost in Rusia.
George Constantinescu: A fost minunat. Niciunul dintre noi, in afara de Bogdan Budes, nu mai fusese vreodata in Rusia. Am intalnit oameni extrem de sinceri, primitori si pasionati de teatru. Abia dupa ce am ajuns in tara am realizat ca a fost primul Grand Prix castigat de vreun teatru independent din Romania la un festival international. Un lucru important atat pentru Teatrul de Arta, pentru teatrul independent in general, cat si pentru Romania. Ne bucuram sa ne fie recunoscuta munca si ne pare rau ca nu a venit aceasta confirmare mai intai din tara si ulterior din strainatate.
Bogdan Budes: Premiul acesta este foarte important pentru faptul ca l-am castigat pe un text al lui Vasili Sigarev, montat in Romania si premiat in scoala lui Nikolai Vladimirovici Kolyada, exact la profesorul de scriere dramatica al lui Vasili Sigarev, dar si pentru concurenta: au fost 37 de spectacole din 31 de orase si 6 tari. Cred ca la noi exista o reprezentare usor deformata a marelui public legat de tot ceea ce se intampla in Rusia, iar asta se datoreaza faptului ca trebuie sa avem o pozitie politica geo-strategica fata de aceasta tara. Insa nu prea separam lucrurile, pentru ca oamenii politici vin si pleaca, oamenii de teatru vin si raman. Iar acolo, in Rusia, se intampla lucruri extraordinare legate de teatru. Din pacate, presa din Romania este blocata in a titra altfel de subiecte, cele mai multe legate de situatia politica, si nu intelege ca oamenii au nevoie si de alte informatii.
Cum ai gandit?regia spectacolului?
Bogdan Budes: Am gandit-o impreuna cu actorii. Am lucrat la acest spectacol doua luni, dar inainte am cautat, timp de un an, distributia ideala. Am inceput cu o distributie care nu s-a dovedit, in cele din urma, ca poate termina spectacolul si a ramas sa caut in continuare actorii potriviti, care sa faca rolurile asa cum le vedeam eu.
Conteaza pentru tine notorietatea actorului?
Bogdan Budes: Nu, absolut deloc. Conteaza sa-mi placa mie si sa mi-l pot imagina in acel rol.
Care este povestea?spectacolului?
George Constantinescu: In ceea ce priveste textul, auzisem despre succesul pe care l-a avut montarea spectacolului la Oradea de catre regizorul Bogdan Husanu. La un moment dat mi-a si propus sa montam spectacolul, doar ca am amanat, pentru ca era destul de devreme sa-l faca si la Bucuresti, si a ramas la stadiul de proiect de viitor. Trecuse deja ceva timp, iar in momentul in care a venit Bogdan Budes cu propunerea de a interpreta rolul lui Gleb in acest spectacol, dar intr-un alt teatru, am acceptat fara nicio ezitare. Am fost bucuros ca pana la urma s-a montat chiar aici, la Teatrul de Arta. Am repetat doua luni. Dupa acest interval, la premiera, ecourile au fost extrem de pestrite la inceput. Dar spectacolul si-a castigat spectatorii, iata, chiar si in al treilea an de stagiune reuseste sa se intretina in regimul independent de teatru si, mai mult, sa vina din urma si sa castige un premiu international. A fost o intalnire frumoasa intre noi, ne-am indragit si respectat reciproc inca din primul moment, iar lucrul acesta se vede si se simte si in spectacol.
Dar Gleb cine este?
George Constantinescu: Gleb este un copil fara copilarie, una dintre brutele sociale care bantuie marginea oricarei lumi, dar este, cred, un personaj generic in lumea lui Sigarev – omul decazut, omul la limita sociala. Este un om sarac, lipsit de constiinta.
Care au fost atuurile voastre? Ce credeti ca v-a departajat in acest concurs?
George Constantinescu: Din ce am inteles de la criticii care au vorbit cu noi dupa spectacol si din reactiile care au aparut pe internet in presa rusa, spectacolul reuseste sa creeze real acea rupere de timp si sa mute spectatorul in locul si timpul cand se intampla povestea spectacolului. Ne-au spus ca personajele noastre se rup de cuvantul in sine de a mai fi personaje, iar naturaletea cu care ne-am facut treaba a contat foarte mult.
Cat de greu este sa montezi un spectacol intr-un teatru independent?
Bogdan Budes: Este foarte greu, iar asta tine exclusiv de motivele financiare si de organizare a repetitiilor. Pe de o parte ai nevoie de bani, pentru ca nu poti monta un spectacol doar cu doua scaune; pe de alta parte trebuie sa te limitezi la spectacole cu foarte putine personaje, pentru ca actorii sunt incarcati si este foarte greu sa-i aduni la repetitii. Eu am reusit sa adun fonduri printr-o campanie de crowd-funding organizata pe Facebook, pentru ca pro-iec-tul a fost respins la FNC (Administratia Fondului Na-tional Cultural – n.n.), care are niste criterii de selectie extrem de bizare, pentru mine absolut de neinteles. Apropo, spectacolul “Dureri fantomaa” a fost facut cu foarte putini bani, desi probabil in cazul acestui spectacol mai multi bani i-ar fi facut rau, ma refer la faptul ca nu am fi reusit sa gasim solutia optima care, de altfel, a fost foarte apreciata in Rusia: mizeria.
George Constantinescu: Teoretic, nu ar trebui sa existe diferente intre teatrul independent si cel de stat. Momentan, singura diferenta este ca unul e subventionat din bani publici, iar celalalt nu. Poate o alta diferenta este cea legata de faptul ca in mediul independent echipele care lucreaza la realizarea unui spectacol sunt mult mai dedicate, iar asta se datoreaza faptului ca dorinta este singura care-i mana in lupta. Pe cand, la stat, un angajat al unui teatru se poate trans-forma foarte usor intr-un functionar lipsit de pofta de munca, chiar daca vorbim de o munca a creatiei, asa cum este in cazul regizorilor, al actorilor si al tuturor celor care functioneaza intr-un teatru. Iar genul acesta de specimene reusesc sa darame proiecte care au premise foarte bune.
Ce va asteptati sa se intample dupa acest succes?
George Constantinescu: Sper ca cei care sunt direct responsabili – si cu care tea-trul independent are legatura – sa se trezeasca. Ma refer la cei care …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *