FOTO. Student la 82 de ani, specializarea Tehnologia Constructiilor de Masini

Numai trupul imbatraneste. Spiritul, vointa, inrederea in sine, nu. Asta demonstreaza gorjeanul Ilie Uta, cel care, dupa opt decenii de viata, este student in anul trei al Universitatii “Constantin Brancusi” din Targu Jiu. Vine in fiecare zi la cursuri. Nu are nicio absenta. Profesorii il respecta pentru atitudinea lui fata de scoala. “Trebuie sa tinzi spre perfectiune, invatarea nu se termina cat traiesti”, iata crezul sau.
Am ajuns la examenul de la disciplina Organe de Masini, intr-o sala de clasa nu foarte mare, cu banci in fata si cu cateva calculatoare in spate. La tabla, studentii. Unul cate unul. Demonstrand profesorului stiinta acumulata. Toti sunt tineri. Toti, si subliniez acest aspect foarte important. Chiar daca printre ei il zaresc pe cel pentru care am venit pana aici, la Targu Jiu, la Universitatea “Constantin Brancusi”. Va fac asadar cunostinta cu Ilie Uta, un om de 82 de ani. Este in cel de-al treilea an de studiu la Facultatea de Inginerie si Dezvoltare Durabila, specializarea Tehnologia Constructiilor de Masini. Dar nu uitati ce spuneam mai devreme, toti studentii din aceasta sala sunt tineri, inclusiv personajul acestui fapt de viata. Dumnealui are o calitate in plus, spiritul tanar, asa cum el insusi zice mai tarziu, dupa ce examenul s-a terminat.
Zi de zi la scoala
Ma uit la barbatul acesta cu statura potrivita, mersul leganat, imbracat frumos, cu privirea limpede si vorba bine organizata. Vorbeste putin si la obiect. Pune in incurcatura pe oricine, pentru ca nu poti sa-i dai varsta pe care o are. a”Fugi, dom”le, d-aici!”, ar spune cu siguranta cei mai multi care ar auzi de 82 de ani. Arata mai putin in comparatie cu cifra din Cartea de Identitate. La anul va fi absolvent. Patru ani de facultate si, la 83 de ani, inginer plin, cum s-ar zice. Deschid subiectul legat de programul sau, ca student. Mai ales ca face naveta din comuna in care locuieste, Calnic, aflata la 20 de kilometri distanta de Targu Jiu. La un moment dat imi arata piciorul stang, spunandu-mi despre un accident pe care l-a avut cu vreo zece ani in urma. De atunci a ramas cu o tija in picior, in urma operatiei. Dar asta nici pe departe sa-l impiedice de la ce are de facut in prezent.
Se trezeste dimineata la 4.30, fix, stie clar, nu e nicio aproximatie. La ora sase este in statia de autobuz din comuna. Zi de zi. Pentru ca trebuie sa ajunga la facultate. Nu vrea sa intarzie nici macar un minut. Spune ca punctualitatea este sfanta. Asta o confirma si profesorul cu care a dat acum examen, Stefan Ghimsi, care e si prorector al universitatii. Ei bine, da, asa e, Ilie Uta nu a lipsit niciodata de la cursuri, in cei trei ani de facultate, confirma dascalul. Cu o singura exceptie. S-a intamplat o singura data sa fie “un fel de absenta”. Sunt nedumerit. Profesorul imi explica. Trebuia sa inceapa cursul in ziua aceea, si in acel moment il vede pe domnul Uta ca vine la el si-i spune ca nu poate participa la lectia respectiva, pentru ca nu s-a pregatit, asa ca prefera sa i se puna absenta.
Se depaseste mereu pe sine
Hai sa vedem cine este Ilie Uta si cum gandeste el. Este gorjean, s-a nascut in 1934, in Aninoasa, o comuna. A nu se confunda deci cu alte localitati, din alte judete, cu acelasi nume. Vorbeste despre cum a decurs pana acum destinul lui si-mi dau seama de un lucru. A vrut tot timpul sa fie corect cu el insusi. Viata nu i-a fost nici pe departe usoara, dar a avut puterea sa sparga toate barierele care i s-au pus in cale. A trecut prin clipe grele, la varsta de 17 ani, cand i-a murit mama. Apoi i-a murit si un frate. Si-a castigat singur painea inca de la varsta adolescentei, ca muncitor necalificat, in diverse locuri. Vorbeste intre altele de Valea Jiului si de Petrila, despre Intreprinderea de Foraj, cea care l-a angajat cu acte in regula de la 18 ani.
Urmeaza cursurile unei scoli medii tehnice din Craiova, apoi intreprinderea il trimite, cu bursa, la Politehnica din Bucuresti, la Facultatea de Energetica. Dar fabrica unde avea Cartea de Munca se desfiinteaza. Facuse deja doi ani de studii, insa la 27 de ani, cat avea in acel moment, este nevoit sa le intrerupa. Nu avea bani sa se intretina de unul singur in Capitala. De scoala insa nu se lasa sub niciun chip, asa ca in 1980 devine absolvent, ca subinginer, la specialitatea Mecanica, la Universitatea din Craiova. Patru ani a invatat acolo, la seral. Pentru ca trebuia sa si munceasca, sa-si intretina familia. A lucrat, ca subinginer principal, la Intreprinderea de Retele Electrice din Craiova, dar si-a dat si Definitivatul in invatamant, cu Gradul al II-lea, fiind astfel maistru instructor la cateva licee din Targu Jiu.
“Cartea face omul om”
Vreau sa stiu ce inseamna, in opinia interlocutorului meu, sa inveti. “Cartea face omul om”, imi spune, la fel cum le transmitea si elevilor lui. Citesc acum nostalgia pe chipul sau. Cineva de la intreprinderea unde lucra ii spune la un moment dat ca nu mai are ce invata, pentru ca, asa cum povesteste, era vazut ca un profesionist desavarsit. Dar el l-a corectat imediat pe acel coleg si i-a spus ca invatarea nu trebuie sa inceteze niciodata.
“Trebuie sa tinzi spre perfectiune, invatarea nu se termina cat traiesti. As spune chiar ca a invata este si o gimnastica a mintii. Spiritul ramane astfel mereu tanar”. Nu scapa din vedere biblioteca lui de acasa, pe care a imbogatit-o an de an. Majoritatea sunt carti tehnice, vine precizarea. Viata il mai loveste inca o data, cu cinci ani in urma. Atunci i-a murit sotia. Depresia ii da tarcoale. Gaseste totusi puterea sa se ridice. Cartea este cea care l-a ajutat. Era, in plus, si gandul acela din tinerete, de-a termina ceea ce incepuse candva, facultatea.
Clarificarile asteptate de la Minister
A fost un concurs de dosare la Universitatea a”Constantin Brancusi” din Targu Jiu, cu trei ani in urma, cand Ilie Uta bate la usa acestei institutii. Se lua deci in calcul media de la Bacalaureat. Gazdele sunt insa puse in fata unui fapt cu totul nou, pentru ca, asa cum spune rectorul universitatii, Luminita Popescu, nu mai avusesera niciodata un student cu atat de multa experienta de viata. Au mai fost de-a lungul timpului unii studenti, dar la cel mult 50 de ani. Nu varsta insa era problema, ci clarificarea legata de actele de studii.
Pentru ca difera mult organizarea sistemului educativ de azi, fata de ceea ce era cu zeci de ani in urma. Cu referire la acea scoala medie, pe care omul nostru o absolvise in vremea tineretii sale, la Craiova. Trebuia vazut daca studiile de acolo puteau fi echivalate cu liceul actual. Drept pentru care neobositul gorjean se duce la Bucuresti, la Ministerul Educatiei, cu toate actele. Cei de la minister vad documentele scolare si spun ca totul e in regula. Problema e ca pentru cei doi ani de facultate, la Politehnica din Bucuresti, nu are niciun inscris. Asa ca, iata, la 79 de ani, devine student in anul I la cursurile universitare din …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *