Porumbarul, acest arbust spinos, poate fi intalnit de la campie pana-n zona montana. Este foarte rezistent la temperaturi scazute si fructele lui se pastreaza pe ramuri si in timpul iernii. Specialistii spun ca fructele sale, denumite popular „porumbe”, sunt bogate in saruri de calciu, magneziu, taninuri, zaharuri, acizi organici si in vitamina C.
Lor le sunt atribuite proprietati astringente (contracteaza te?suturile organismului), an?tidiareice, anti?hemoragice, diuretice, antiseptice renale, dar si sedative. De aceea, fructele porumbarului sunt recomandate in diverse afectiuni: colite de fermentatie, dischinezii biliare, uremie, guta si in artritism. In plus, florile arbustului sunt usor laxative, diuretice si sedative. Fitoterapeutul Eugen Giurgiu recomanda infuzia in afectiuni ale aparatului respirator, dar si drept calmant pentru copiii nervosi si cu probleme digestive.
Mod de intrebuintare
Se foloseste ca decoct, preparat dintr-o lingura de fructe la o cana de 200 ml apa; sub forma de infuzie cu 2 lingurite de frunze la o cana de apa – zilnic se folosesc 2-3 cani. Din porumbe se mai pregatesc siropuri, gem, compot si marmelada.
