Si-au luat cele mai frumoase haine pe care le aveau. Fetele, in sorturi de un alb imaculat, baietii, in camasi cu maneca scurta, proaspat calcate si cu nasturii incheiati pana la guler. Era 1 septembrie 2004, inceputul scolii si prilej de sarbatoare in inteaga Rusie.
Cand s-a auzit primul foc de arma, Zarina Albegava, o fata de 11 ani, a crezut ca sunt jocuri de artificii. Acum are 21 de ani, dar inca ii vine greu sa vorbeasca despre cele intamplate: „Nu vreau sa imi amintesc.”
Zarina, impreuna cu sora ei Zalina, pe atunci de doar noua ani, si alti aproape 1200 de localnici au fost luati ostatici in timpul serbarii de deschidere a anului scolar din Beslan, oras din Osetia de Nord. Doua zile mai tarziu, in jur de 330 dintre ei erau morti, mai mult de jumatate fiind copii. Zalina a fost una dintre victime.
E cel mai sangeros atac terorist pe care l-a cunosc Rusia vreodata, o nota de subsol sinistra la cele doua razboaie purtate de ceceni pentru independenta tarii lor, in anii 1990. Chiar si dupa ce Rusia a ingenunchiat republica musulmana, in 2000, si a instalat dictatura militara pentru a controla tara, insurgentii ceceni au continuat lupta, inclusiv prin atentate sinucigase in indepartata Moscova.
Beslan a fost una dintre cele mai ridicole forme ale acestui conflict, cu numeroase victime in randul civililor nevinovati. Dupa un deceniu, lumea s-a mai schimbat. Viata localnicilor din micul orasel nord-caucazian insa nu. In parte, si pentru ca n-au primit raspuns la cateva intrebari importante: Cati teroristi au scapat? Cine a fost in spatele exploziei care a declansat tot macelul din scoala?
Sentimentul acesta al pierderii cuiva drag si al asteptarii unui raspuns care nu mai vine au fost si resorturile care au atras-o la Beslan pe fotografa Diana Markosian. In varsta de 25 de ani, Diana si-a pierdut propriul tata si, oarecum, propria tara, la sapte ani, cand mama ei a plecat cu ea si cu fratele ei din Rusia in Statele Unite, tatal lor ramanand la Moscova. N-au mai vorbit despre tatal ei niciodata. L-a revazut abia dupa ce ea a implinit 15 ani. Asa ca atunci cand supravietuitorii tragediei de la Beslan i-au vorbit Dianei despre impatirea vietii lor in „inainte” si „dupa”, a inteles perfect despre ce vorbeau. „Cand m-am despartit de tatal meu, exact asta s-a intamplat: a trebuit sa ma rup de viata cu care ma obisnuisem pana atunci,” spune Diana celor de la TIME.
Petrecandu-si prima parte a copilariei in Armenia si in Russia, fotografa armeanca cunostea la fel de bine emotia si semnificatia zilei de 1 septembrie. Mai are si azi ghiozdanul primit de la tatal ei in ziua in care a inceput clasa a doua. Nu l-a mai vazut apoi saptamani la rand, dar atunci, in prima zi de scoala, el a fost acolo cu ea, alaturi de mama si fratele ei.
Ca tanara jurnalista la Moscova, Diana trecea des prin Beslan, in drum spre Cecenia. Uneori se oprea la scoala si reflecta la grozavia celor intamplate in toamna lui 2004. Atunci, in a doua zi a atentatului, teroristii vorbitori de …
