„In calitate de Presedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, in calitate de om care raspunde in fata tuturor echipelor din Liga 1 pentru bunul mers al activitatii lor, in calitate de om pur si simplu, care nu poate asista nepasator la denaturarea ideii de competitie sportiva, poate si in calitate de fost international al Romaniei, va adresez aceasta scrisoare deschisa.
Nu o fac pentru prima oara, din pacate. Inca din primele saptamani ale activitatii mele in functia de Presedinte al LPF, in toamna anului 2013, am semnalat neregulile tot mai suparatoare din arbitrajul romanesc. Am spus atunci ca e nevoie de timp si de un dialog cu Comisia Centrala a Arbitrilor, pentru ca lucrurile sa se indrepte si rezultatele din teren sa fie stabilite doar de valoarea jucatorilor, a antrenorilor, intr-un cuvant de consistenta jocului fiecarei echipe.
In martie 2014, am sustinut o conferinta de presa tocmai pe aceasta tema. Am incercat atunci sa apar arbitrajul romanesc, sa incerc sa inteleg ca e vorba de greseala omeneasca, nu de un dezastru programat. Spuneam atunci ca „in conditiile in care au fost introdusi incepand cu etapa a 20-a arbitri suplimentari, greselile brigazilor delegate la unele jocuri din Liga 1 pot fi considerate ca influentand unele rezultate din teren. Efortul financiar facut de cluburi pentru plata acestora nu se justifica din moment ce nu a dus la imbunatatirea calitatii arbitrajelor. Liga Profesionista de Fotbal nu poate sta pasiva in fata unui fenomen, care poate periclita ierarhia sportiva si buna desfasurare a competitiei pe care o organizeaza. Drept urmare, solicita de urgenta Comisiei Centrale a Arbitrilor o analiza eficienta, ale carei consecinte sa fie aduse la cunostinta tuturor oamenilor din fotbal. Ar fi de dorit ca arbitrii, care au gresit grav in acest retur, sa fie sanctionati exemplar”.
La ora aceea, era adusa in discutie si problema arbitrilor straini, care sa oficieze in Liga 1.
Astfel, in iulie 2014, am sustinut o alta conferinta de presa, in care m-am pronuntat, alaturi de intreaga conducere a LPF pe aceasta tema.
„Eu nu sunt adeptul aducerii arbitrilor straini in Liga I, numai sa nu ne forteze arbitrii nostri de aici. De ei depinde. Daca nu fac greseli decisive in teren, atunci nu aducem straini. Dar daca gresesc intr-un anumit sens atunci Adunarea Generala a LPF poate sa decida aducerea de straini la anumite meciuri sau chiar la toate”. Si acum cred acelasi lucru. Cu cateva zile inaintea acestei declaratii, Comitetul Executiv al FRF aprobase numirea domnului Kyros Vassaras in functia de Presedinte al CCA. I-am urat atunci succes domnului Vassaras, si i-am acordat toata increderea. „Sper ca fiind strain, si mai sunt exemple in Europa, lucrurile sa se indrepte si sa avem arbitraje cat mai bune”. Acestea au fost cuvintele mele atunci, dar vad ca arbitrajul nu s-a imbunatatit, ci a luat-o pe o panta gresita, asa cum ma temeam ca s-ar putea sa se intample.
Deja in noiembrie 2014, la nici un an de la preluarea mandatului de Presedinte al LPF, situatia se inrautatise in ceea ce priveste arbitrajul. Intr-o sedinta a Comitetului Executiv al FRF am prezentat o adresa ultimativa catre CCA, reprezentantii cluburilor cerand prin mandatul meu demisia domnului Alexandru Deaconu, cel care conducea CCA in lipsa presedintelui Vassaras, aflat mai mereu in Grecia.
A fost atunci un ultimatum in 13 puncte prin care ceream, intre altele, sa cunoastem criteriile de promovare a arbitrilor, de delegare a acestora la meciuri, criteriile dupa care CCA intocmeste lista FIFA, voiam, de asemenea, sa stim, noi, cei din Liga 1 care este sistemul de santiuni impotriva celor care gresesc, criteriile de alegere a corpului de observatori si de delegare a acestora.
Spuneam atunci public: „Consider ca a sosit momentul ca activitatea CCA sa devina una transparenta si adaptata unui model occidental, caracteristic campionatelor de top din Europa. Dialogul institutional si bunele relatii care ar trebui sa existe intre LPF si CCA impun comunicarea catre LPF a informatiilor solicitate. De asemenea, in situatia in care nu imi veti comunica cele solicitate in termenul indicat mai sus si veti refuza sa contribuiti la asigurarea unui climat de normalitate pentru fotbalul profesionist, ma voi afla in situatia neplacuta de a solicita in mod public demisia Dumneavoastra si a celorlalti membri ai CCA”.
In aceeasi toamna, octombrie 2014, adresasem deja o scrisoare deschisa Comisiei Centrale a Arbitrilor, ramasa fara raspuns din partea acesteia. Sau, ma rog, poate ca prin ceea ce au facut pe teren la destule meciuri, arbitri au raspuns in felul lor echipelor in fata carora trebuia sa probeze valoare si echidistanta. „Inainte de toate, cu luciditate, trebuie sa reamintim un fapt simplu, care sta la baza intregului fenomen numit fotbal. Ca si celelalte sporturi si fotbalul, cel mai popular dintre toate, s-a inventat sa se joace intotdeauna doar pe teren. Nimic nu trebuie sa altereze corectitudinea jocului si nimeni nu trebuie sa atenteze la ideea ca jucatorii celor doua echipe sunt singurii actori principali din teren. Din pacate, in ultima vreme am inceput sa observam ca tot mai multi arbitri isi doresc sa devina personaje principale pe gazon, bineinteles negative, la tot mai multe jocuri din Campionatul National Liga 1”.
E ceea ce credeam atunci si cred si astazi, si continui sa cred si sa sustin.
In 5 martie 2015, intr-o alta sedinta a Comitetului Executiv al FRF, am cerut demisia domnului Kyros Vassaras de la sefia CCA. Cluburile …
Gino Iorgulescu, apel disperat catre Kyros Vassaras si Alexandru Deaconu. „Opriti-va! E mult prea rau!”
