Acest conflict „inghetat” se transforma intr-un adevarat razboi regional?de facto, prin actorii implicati direct, dar, luand in considerare fortele care intra in coliziune in mod indirect, capata valente internationale. Este un moment de mare intensitate care nu numai ca va lasa viitorul Georgiei in balanta, dar va produce o criza profunda a relatiilor dintre Rusia si Occident, cea mai mare de la caderea Uniunii Sovietice. Razboiul de cinci zile din august 2008 redeschide, asadar, chestiunea pozitionarii Rusiei pe scena internationala, a relatiilor dintre o Federatie Rusa emergenta si Vest – si, in particular, Statele Unite.
Calmul dinaintea furtunii
Principala prioritate a Georgiei este integritatea teritoriala a statului, integrarea provinciilor separatiste Osetia de Sud si Abhazia, conform declaratiilor Ambasadorului Georgiei la ONU, Irakli Alasania, in martie 2008. De asemenea, integrarea euro-atlantica este promovata in 2008, la inceputul anului, Georgia aplicand pentru programul MAP (Membership Action Plan), alaturi de Ucraina.
In relatia cu Rusia, Ambasadorul Alasania mentioneaza ca schimbarea de la nivelul conducerii ruse prin alegerea presedintelui Medvedev nu prefigureaza nicio schimbare a traiectoriei relatiilor ruso-georgiene. In ceea ce priveste America, acesta subliniaza ca „relatiile dintre Statele Unite si Georgia sunt un model pentru cum o superputere si o tara mica pot fi aliati strategici”, subliind importanta fructificarii acestor relatii si increderea pe care Georgia o are in aceasta alianta.
Cursa inarmarilor
Dupa esecul recuperarii celor doua provincii secesioniste in 2004, presedintele Saakasvili realizeaza ca sansele Georgiei de a castiga teritoriile nu pot fi sporite decat printr-o reforma radicala a fortelor armate georgiene capabile sa lupte cu separatistii. Asadar, fondurile militare au crescut, atingand 8% din PIB in 2007-2008, s-a renuntat la serviciul militar obligatoriu in favoarea formarii unei armate profesioniste si s-a implementat un program de achizitionare de armament. Printre achizitii s-au numarat peste o suta de tancuri T-72, zeci de piese de artilerie grea, peste 200 de vehicule blindate usoare si cateva elicoptere de atac si de transport. De asemenea, au fost procurate si UAV-uri de provenienta israeliana utilizate in monitorizarea aeriana a teritoriului celor doua republici secesioniste.
Georgia a inceput antrenarea unei mari forte de rezervisti, sporind numarul acestora cu 25.000 pe an, intr-un efort de a ajunge la un numar final de 100.000. In antrenarea trupelor georgiene, un aport important l-au adus Statele Unite, care a implementat un program de antrenament de contrainsurgenta, intrucat Georgia a fost de acord cu trimiterea de trupe in Irak. Guvernul a facut o prioritate si din …
