Acum doi ani, in 2014, Sabina Fati era „Singura pe Drumul Matasiia”. Acum o puteti urmari -intr-un periplu „In jurul Marii Negrea”. Din nou singura. Sabina tine din nou un jurnal de calatorie, pentru Europa Libera, o invitatie pentru toata lumea sa o insoteasca. Drum bun!
Se spune ca, daca Odessa este mama traficantilor, descurcaretilor si contrabandistilor atunci Rostov este in mod sigur tatal lor. Spre deosebire de Odessa, insa, unde aerul cosmopolit si sofisticat al oamenilor da viata orasului, la Rostov-pe-Don pluteste un soi de uniformitate. Femeile sunt mai putin extra-vagante, cafenelele sunt mai putin europene si peste tot apar obsedantele afise tiparite pentru Ziua Victoriei si care au in centru celebra stea rosie, simbol al comunismului. Portretul lui Lenin e si el peste tot, ca semn al continuitatii unei ideologii, dincolo de orice schimbare istorica, dar si ca rememorare a „Ordinului Lenin” primit de Rostov-pe-Don in anii „70. Distinctia ramane importanta in Rusia, chiar daca, ani de zile a fost ironizata in filmele occidentale, in care, de pilda, James Bond devenea primul strain care primea Ordinul Lenin.
Pana si cele mai liberale persoane, cum se considera Ekate-rina, care a predat economie la universitatea din oras, socoteste ca Lenin e un „lider unificator” si ca spre deosebire de Stalin „nu a avut timp sa se compromita”. Totusi recunoaste ca „oamenilor nu prea le pasa de Lenin”, dar sunt foarte mandri de vitejia inaintasilor, iar la marsul din 9 Mai, „incredibil de multi s-au aliniat in regimentul nemuritor, venind cu fotografiile bunicilor sau strabunicilor care au luptat pentru eliberarea Rostovului”. In 2008, Vladimir Putin i-a oferit Rostovului statutul de „Oras al Gloriei Militare” pentru „curajul, rezistenta si eroismul” sau din perioada luptelor din al Doilea Razboi Mondial.
Rostov-pe-Don a avut mereu o importanta strategica, fiindca e locul de intrare spre regiunea caucaziana bogata in petrol si resurse minerale si, in acelasi timp, poarta de iesire spre mare. Aflat la 32 km de varsarea Donului in Marea Azov, orasul a fost o tinta serioasa pen-tru fortele germane, care l-au ocupat vreme de aproape un an. Militarii romani, aliati cu Armata lui Hitler au trecut si ei prin oras, in drum spre sangerosul Stalingrad.
Aproape fiecare familie are cate o amintire tragica de atunci, imi spune Iulia Sergheevna de la Casa Solohov, fiindca dupa elibe-rarea Rostovului mai ramasesera doar 170.000 de oameni din cei jumatate de milion care traiau aici inainte: 100.000 nu s-au mai intors din razboi, 45.000 au murit in timpul ocupatiei, 50.000 de tineri au fost deportati, aproape 25.000 de evrei au fost masacrati, iar restul au disparut in timpul bombardamentelor.
Sergheevna se lauda ca insusi presedintele Putin „a facut cadou” anul trecut orasului, aceasta cladire, numita Centrul Solohov pentru a-l comemora pe scriitorul care a primit premiul Nobel in 1965: casa, nationalizata in 1920, fusese construita in 1893 de familia britanica, fondatoare a companiei John Martin.
Complicitatile pe care Solohov le-a avut mereu cu liderii sovie-tici sunt considerate „normale” de Sergheevna, care argumenteaza ca „se stia cu cei mai multi din timpul razboiului”. A fost membru al Sovietului Suprem al URSS pe vremea lui Stalin si al Comitetului Central in perioada lui Hrusciov. Viata lui nu a fost lina, cu toate relatiile suspuse pe care le avea, iar in 1938 a fost acuzat ca s-ar fi aflat in fruntea unei organizatii contrarevolutionare din Caucazul de Nord. Apoi, in doua randuri au planat asupra lui acuzatii de plagiat, intre 1929-1932 si mai apoi din 1974 pana in 2005, cand, in sfarsit s-a dovedit cu manuscrise autenticitatea „Donului linistit”, romanul sau in patru volume, care i-a adus faima.
Sergheevna e din Viosenskaia, satul lui Solohov, si i se pare ca Rostov-pe-Don, care are o populatie estimata la aproape doua milioane de locuitori ii mananca timpul si nu-i ramane pentru citit mai nimic. In schimb Elvira Pisapeva, absolventa de limbi straine adora orasul pentru ca pe faleza Donului si chiar prin centru, oamenii se plimba, alearga, se dau cu rolele sau cu bicicletele pana noaptea tarziu.? A lucrat o vreme la Moscova ca ghid turistic si avea nevoie de doua ore sa ajunga la serviciu, prin comparatie Rostovul este locul ideal unde vrea sa ramana cu sotul ei. Nu-si doreste sa mearga in Crimeea pe timpul concediu-lui, asa cum ii indeamna pe rusi tot mai multe reclame, ci in Europa, numai ca „de cand cu sanctiunile, vizele nu se mai iau atat de usor ca inainte”, mi se plange ea.
Sanctiunile sunt vazute de majoritatea rusilor ca o metoda a Occidentului de a-i pedepsi tocmai pe ei, care au salvat Europa din mainile nazistilor. Nerecunostinta europenilor, aceasta e una dintre etichetele pe care o aud zilnic la televizor. Sunt, insa si oameni care le socotesc benefice.
Un mic investitor, care si-a facut o ferma nu foarte departe de oras mi-a spus ca ar mai avea nevoie de inca de vreo cinci ani de sanctiuni pentru a deveni milionar. La fabrica de pe langa ferma lui face mezeluri rafinate, care inainte vreme veneau dinspre UE, carpacio, salami si alte lucruri similare.
Absenta importului de produse alimentare stimuleaza productia si competitia interna si chiar daca pe termen scurt viata rusilor e complicata, pe termen lung dependenta lor de Uniunea Europeana se va reduce semnificativ, crede Ekaterina, fosta profesoara la Universitatea de Stiinte Economice din Rostov. Nu stie daca e bine sau rau, dar observa ca oamenii au rabdare, cu toate ca salariile lor aproape ca s-au injumatatit din cauza crizei economice. Mai mult, rubla s-a devalorizat puternic si ca urmare puterea de cumparare a scazut mult.
In Rostov e mai bine ca in multe locuri, pentru ca oamenii au de lucru: la Rostvertol unde se produc elicopterele MI-26 si MI-26T, care continua sa se exporte; la Novocherkassk unde se fac 80% din locomotivele folosite in Rusia, in industria minera, dar si in IT sau in fabricile de mobila si de hartie.
De la Parcul Teatrului, acolo unde in fiecare sambata se strang miresele sa se fotografieze si pana dincolo de statuia lui Lenin de pe Bolsoia Sadova, se insira, in stil neo-clasic cele mai importante locuri ale Rostovului: Districtului Federal de Sud de unde presedintele rus poate conduce tara la fel ca de la Moscova, pentru ca are la indemana intreaga logistica necesara plus sustinerea majoritatii populatiei; teatrul de opera, cea mai mare librarie din oras, de unde se pot cumpara si cani cu fata sefului statului plus cea …
Inca 5 ani de sanctiuni te pot face milionar. Corespondenta speciala de la Sabina Fati, redactor-sef adjunct al „Romaniei liberea”
