Dupa ce au rupt tratatele semnate de stramosii lor cu colonistii albi, in urma cu 150 de ani, reprezentantii delegatiei Lakota revendica pamanturile detinute odinioara de acestia
In luna decembrie, o delegatie a indienilor Sioux a declarat oficial ca nu mai vrea sa traiasca in SUA. Secesionistii sustin ca renunta la cetatenia americana pentru a crea Republica indienilor Lakota. Ei si-au motivat demersurile prin faptul ca rezervatiile in care traiesc sunt printre cele mai sarace zone din America de Nord. Analistii au inceput deja sa dezbata subiectul. Unii vorbesc despre o conspiratie a guvernului american cu scopul de a se debarasa de imigrantii fara acte in regula, determinandu-i sa se alature indienilor. Mai cred ca tribul a acceptat sa-i primeasca pe straini, in incercarea de a-si conserva cultura.
Reprezentantii delegatiei Lakota ? adevaratul nume al indienilor Sioux ? au anuntat recent revendicarea pamanturilor lor de la guvernul american. Acest demers a survenit la mai bine de doua saptamani dupa ce amerindienii au rupt tratatele semnate de stramosii lor cu SUA, in urma cu 150 de ani, declarandu-si independenta intr-o biserica din Washington.
Responsabilul guvernului provizoriu, Russell Means, spune ca terenurile revendicate se intind pe 24,3 milioane de hectare. „Revendicarea va impiedica pe viitor extractiile, exploatarea lemnului si a apelor noastre”, a spus reprezentantul indienilor Lakota. In mesajul sau catre departamentul american de stat, Means a tinut sa avertizeze : „Daca nu va exista buna-credinta”, tot vom obtine revendicarile. „Actionam astfel fiindca, dupa mai bine de doua saptamani, nu am fost contactati de nimeni”, a adaugat el.
Lakota Country: teritorii din 5 state americane
Revendicarea pamanturilor a venit dupa ce indienii Lakota au rupt unilateral tratatele cu SUA, la 19 decembrie anul trecut. Russell Means a precizat ca locuitorii care vor renunta la cetatenia americana vor primi alte pasapoarte si permise de conducere. „Am semnat 33 de tratate cu SUA, care nu au fost respectate”, a aratat Phyllis Young, o militanta a cauzei indigene, care a ajutat la organizarea primei conferinte asupra drepturilor acestora in 1977.
„Oamenii nostri vor sa traiasca, nu numai sa supravietuiasca”, a adaugat ea. Liderii Lakota au mers in delegatii si la ambasadele statelor Bolivia, Chile, Africa de Sud si Venezuela. „Lakota Country” ? numele noului stat ? ar cuprinde teritorii din Nebraska, Dakota de Sud, Dakota de Nord, Montana si Wyoming. Speranta de viata a indienilor Sioux este de 44 de ani. Iata alte cateva cifre care reflecta situatia in care se afla: mortalitatea infantila este de cinci ori mai mare decat media din SUA, iar sinuciderile in randul adolescentilor, de 1,5 ori mai multe decat media din SUA.
Fondatorul Miscarii indiene din SUA, personaj controversat
Un lider de trib al indienilor Lakota a cerut dezgroparea „securii razboiului”. Unii sustin ca ar fi cel mai viteaz dintre indigenii Sioux, dupa legendarii Sitting Bull si Crazy Horse. Este vorba de Russell Means, fondator al Miscarii indiene, despre care altii spun ca este manat de interese personale si „gata de orice pentru a-si face publicitate”.
Cu pielea bronzata si pletele in vant, liderul indian autoproclamat ? pe care unii dintre ai sai nu-l recunosc de sef ? pune accent pe nostalgia originilor: „Stramosii vorbesc prin noi”. Proclamand ca tratatele de pace semnate de inaintasi sunt „simple cuvinte fara valoare”, Means vrea un stat suveran al indienilor Sioux, unde sa nu existe impozite si strainii sa fie acceptati. In varsta de 68 de ani, Russell Means a incercat in van, in mai multe randuri, sa devina „presedinte al tribului”.
El explica esecurile prin fraude care ar fi fost recunoscute de serviciile federale americane. Actiunile lui „revolutionare” au inceput la sfarsitul anilor ?60. Acuzat de numeroase delicte, mai ales pentru tulburarea ordinii publice, Means a facut de mai multe ori inchisoare. A jucat in mai multe filme, intre care si „Ultimul mohican”. Se bucura de sprijinul unor state, cum ar fi Bolivia presedintelui indigen Evo Morales, dar in rezervatiile indienilor Sioux este privit cu circumspectie.
Amerindienii, autorizati sa deschida cazinouri
Potrivit Biroului Recensamantului, in 2003, existau pe teritoriul SUA circa 2.786.652 nativi americani. Peste o treime din ei se afla in trei state: California, Arizona si Oklahoma. Din cele peste 500 de triburi de amerindieni, cele mai mari sunt Navajo, Cherokee, Choctaw, Sioux, Chippewa, Apache, Lumbee, Blackfeet, Iroquois si Pueblo. In anul 2000, opt din zece americani cu stramosi nativi americani aveau „sange amestecat”. Se estimeaza ca, pana in 2100, raportul va ajunge la noua din zece. In prima jumatate a secolului XX, cativa dintre indigeni s-au integrat modului de viata si societatii americane. Raportul Meriam, intocmit in 1928, prezenta situatia dramatica a amerindienilor din acea vreme.
In 1934, Indian Reorganization Act (legea Wheeler-Howard) le-a oferit o mai larga autonomie politica si economica. Amerindienii au jucat un rol important in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Dupa 1945, s-a adoptat „Termination Policy”, cu scopul de a favoriza instalarea indienilor in orase si asimilarea lor. Dar a fost repede abandonata, din cauza esecurilor.
In 1962, comisia revendicarilor indiene a trebuit sa verse circa patru milioane de dolari descendentilor Creeks, spoliati in 1814. In 1968 s-a instituit un Consiliu National care coordoneaza ajutoarele financiare. In acelasi an s-a nascut Miscarea indiana (American Indian Movement) la Minneapolis. „Puterea rosie” a incercat sa se faca auzita. In 1975, Indian Self-Determination and Education Act a reafirmat suveranitatea consiliului tribal. In 1980, amerindienii au obtinut autorizatia sa deschida si sa administreze cazinouri. In 2004, ei au deschis 350 de sali de jocuri care aduc venituri de 12 miliarde de euro pe an.
Activitatea, numita „Noul bizon” – de la numele animalului venerat de amerindieni ? a favorizat dezvoltarea multor rezervatii. Amerindienii au ramas organizati in triburi, care au fiecare un sef si/sau un consiliu tribal. Unii dispun si de constitutie, cum ar fi Cherokee. Rezervatiile de indieni au ziare care fac publice deciziile consiliului tribal. Desi conditiile de trai s-au ameliorat, in plan global, comunitatile lor au de suferit din cauza saraciei, violentelor, izolarii, alcoolismului si bolii SIDA. Asimilarea populatiei amerindiene progreseaza, dar foarte putin. Intre triburi exista unele diferente, ca de exemplu indicele saraciei la Navajo este de 37%, la Sioux, de 38,9% si circa 18% la alte triburi.
Cei mai viteji dintre amerindieni
Numele de Sioux ? care inseamna dusman, sau serpisor ? a fost dat indienilor Lakota de catre un trib rival. Extrem de combativi, ei au fost singurii care au produs o infrangere armatei americane. In 1868, colonistii le-au acordat un teritoriu, ce se intindea din Missouri pana in Muntii Negri ai Dakotei. Acest teritoriu nu a incetat sa fie amputat, fortandu-i pe indieni sa se multumeasca cu rezervatii mai mici. Curtea suprema americana a recunoscut ca indigenii Lakota au fost lezati si le-a acordat 122 milioane de dolari drept despagubire.
Indienii au respins decizia, fiindca nu prevedea returnarea teritoriilor. Demersurile separatiste ale indienilor Lakota au ca punct de plecare anul 1974, cand a mai fost data publicitatii „o declaratie de independenta”. Potrivit liderului Russell Means, „a fost nevoie de 33 de ani pentru a se ajunge la „critici in masa” impotriva colonialismului. Dar, in timp ce el a anuntat deja formarea unui „guvern provizoriu” al indigenilor, Naomi Archer, care face parte din Delegatia Lakota (Lakota Oyate), il acuza ca a preluat de unul singur controlul organizatiei si actioneaza „pe cont propriu”. Desi Archer spune ca si alti indigeni sustin demersurile secesioniste, cum ar fi Canupa Gluha Mani, conducator al Strong Heart Warrior Society (Societatea Razboinicii Neinfricati), liderul rezervatiei Rosebud, Rodney Bordeaux, tine sa sublinieze: „Nu vorbesc pentru noi toti”.
