Alina Inayeh, directoarea biroului regional al German Marshall Fund pentru ?regiunea Marii Negre si al Black Sea Trust, spune ca a”Marea Neagra – lac ?rusesc” este a”o versiune simplificata a realitatii”. a”Tot repetand noi ca Marea Neagra e lac rusesc”, adauga Inayeh, acest lucru? a”ne face sa gandim intr-un anumit fel” si diminueaza a”puterea pe care Romania o poate proiecta in regiunea Marii Negre”. Din acest motiv, Romania nu a gandit niciodata a”destul de ambitios”, pe masura potentialului pe care il are la Marea Neagra. De altfel, directoarea biroului regional al German Marshall Fund a ajuns la concluzia ca politica externa a Romaniei la Marea Neagra este aceeasi ca acum sase ani, fara sa fi luat in considerare faptul ca intre timp Crimeea a fost anexata de Rusia.
Cel mai mare pericol in Siria ar fi ca, a”in absenta coordonarii, cele doua tabere – cea din care face parte SUA si cea a Rusiei – sa intre intr-o coliziune accidentala”. Inayeh socoteste ca miza lui Putin in Orientul Mijlociu este repozitionarea Rusiei ca putere globala. In ceea ce priveste debarcarea sau mentinerea dictatorului sirian, sefa German Marshall Fund pentru regiunea Marii Negre argumenteaza ca pozitiile ruse si cele americane nu sunt chiar atat de divergente.
Din punctul ei de vedere, puterea strategica a Rusiei a crescut prin implicarea in Siria, ceea ce, prin ricoseu, face ca Ucraina sa fie din ce in ce mai slaba. Occidentul a renuntat demult sa mai ceara Crimeea pentru Ucraina, subli?niaza Alina Inayeh, care considera ca, pe fondul cresterii puterii Moscovei si crearii conditiilor propice de negociere cu Vestul, riscurile din regiune cresc, iar precedentul Crimeii poate fi extrem de periculos pentru Romania: a”Atata timp cat granitele se pot modifica prin forta armata fara ca statul invadator sa fie pedepsit in vreun fel este un precedent periculos”.
In Siria par sa se confrunte deja Rusia si SUA. Ce castiga Rusia prin folosirea armatei pe teren in aceasta zona?
A.I.: Rusia a castigat o mare parte din ceea ce si-a propus. Moscova are mai multe obiective, in primul rand Putin vrea sa repozitioneze Rusia ca putere globala si sa iasa din statutul de putere regionala oferit de americani in ultimii ani, ceea ce a si reusit: Rusia nu mai este paria pentru ceea ce a facut si face in Ucraina, ci a devenit partener de discutie pentru Vest si chiar pentru o posibila alianta. Rusia s-a repozitionat foarte bine, a iesit din coltul ingust in care se afla si a redevenit un jucator important. Dar, dincolo de refacerea imaginii si de schimbarea perceptiei, Rusia are interese importante in Orientul Mijlociu, in special in Siria, unde are o baza militara. Moscova vrea sa-si pastreze influenta in aceasta zona si sa fie un actor important aici, cum a mai si fost in trecut, de altfel. Aceste doua obiective si le-a atins deja. Pe de alta parte, Rusia si SUA nu sunt intr-o confruntare. Sunt in opozitie in ceea ce priveste strategia Rusiei in Siria, care oricum nu e foarte clara.
Rusia a fost acuzata ca nu s-a concentrat sa bombardeze doar Statul Islamic, ci si locurile in care se aflau rebelii care se impotrivesc lui Bashar al-Assad. In ce fel interventia rusa pe teren complica lucrurile?
A.I.: Deja sunt foarte multi actori implicati. Aparitia unuia nou si puternic, care isi exercita forta, nu face decat sa complice intreaga structura si intreg echilibrul, ce-i drept, foarte fragil, care se crease acolo. Apoi, daca Rusia continua sa atace zone care nu sunt controlate de Statul Islamic poate da peste cap strategia aliantei din care face parte si SUA. Exista si pericolul ca, in absenta coordonarii, cele doua tabere – cea din care face parte SUA si cea a Rusiei – sa intre intr-o coliziune accidentala. E un pericol mic, dar ar fi un dezastru si cata vreme exista nu putem sta linistiti.
Vreti sa spuneti? ca s-ar putea trece de la un razboi rece la unul cald?
A.I.: N-as merge chiar atat de departe. Nu cred ca un razboi cald incepe atat de usor.
Plecarea sau ramanerea dictatorului sirian este vazuta diferit de marile puteri occidentale, care cer rasturnarea lui, pe de o parte, si de Rusia, care prefera pastrarea sa in functie, pe de alta parte. Romania pare sa se apropie de punctul de vedere al Moscovei in aceasta chestiune. E riscanta debarcarea lui Assad?
A.I.: Nu stiu in ce masura sunt atat de divergente aceste pozitii. E clar ca Rusia vrea ca Assad sa ramana, dar SUA nu par sa-si doreasca nici sa ramana, nici sa plece. Odata cu plecarea lui Assad cade dominoul sirian si chiar cel regional si nimeni nu mai poate pune lucrurile la loc. Pozitiile celor doua mari puteri nu sunt insa atat de diferite precum se intrevede din discursurile lui Putin sau Obama.
Cum va fi afectata Ucraina de aceasta noua repozitionare a Rusiei despre care vorbeati mai inainte?
A.I.: In primul rand, faptul ca Rusia recastiga teren pe tabla de sah micsoreaza puterea Ucrainei: puterea ei de negociere si puterea ei de aparare a propriilor interese. Sa nu uitam, insa, ca situatia Ucrainei nu era oricum roz nici inainte. Atat UE, cat si SUA, care erau dispuse sa negocieze cu Rusia chiar si acum cateva luni in ceea ce priveste Ucraina, in acest moment s-ar putea sa fie fortate sa o faca: pentru a-si apara propriile interese, pentru a intra intr-o coalitie cu Rusia, astfel incat sa rezolve situatia din Siria si sa minimizeze exodul de refugiati. Pe scurt, creste puterea strategica a Rusiei si Ucraina devine si mai putin importanta decat era.
Ar putea deveni Crimeea moneda de schimb?
A.I.: Nu, din simplul motiv ca peninsula este deja pierduta. Nimeni nu mai vorbeste despre Crimeea ca fiind altceva decat un fief al Rusiei. Nici nu mai conteaza situatia juridica a Crimeii. Rusia a jucat atat de bine aceasta carte incat Crimeea este pierduta pentru mult timp de-acum incolo, daca nu cumva definitiv.
Ar putea cere Moscova in acest context recunoasterea juridica a Crimeii ca parte a Rusiei, in schimbul intrarii in coalitia internationala in Orientul Mijlociu?
A.I.: Nu cred ca are nevoie de asa ceva. Deocamdata, si Occidentul si Rusia se comporta ca si cum Crimeea este a Rusiei. Sunt unele complicatii la granita, dar ele sunt minore din punctul de vedere al Moscovei.
Vreti sa spuneti ca Vestul va accepta prelungirea acestei situatii sine die?
A.I.: Vestul a acceptat sine die includerea Crimeii in Rusia.
Socotiti ca e un precedent riscant?
A.I.: Foarte riscant. Nu o spun doar ucrainenii, au spus-o si ?romanii.
E un precedent riscant si pentru noi?
A.I.: Este un precedent riscant pentru intreaga Europa, un continent pe care granitele s-au modificat mereu prin razboaie si care a cunoscut pacea doar in ultimii 70 de ani. Pentru Romania, direct interesata de situatia din Transnistria si de soarta R. Moldova, precedentul este cu atat mai periculos.
Concret, care ar fi pericolul pentru Romania?
A.I.: Atat timp cat granitele se pot modifica prin forta armata fara ca statul invadator sa fie pedepsit in vreun fel este un precedent periculos. Ne putem intreba daca nu cumva oricine poate face acest lucru de-acum incolo daca are suficienta forta militara. Lucrurile vor continua ca si cum nimic nu s-a intamplat si cu peninsula Crimeea, la fel cum a fost si cu invadarea Georgiei.?Felul in care Rusia a anexat Crimeea schimba totul in chestiunile de securitate: negocieri, discutii, felul in care se pazesc granitele.
Diplomatii care ocupa functii importante invoca mereu aranjamentele de la Minsk pentru a demonstra ca nu e totul pierdut in ceea ce priveste Ucraina. Sunteti de acord cu aceasta abordare?
A.I.: In aranjamentele de la Minsk nici macar nu apare cuvantul Crimeea. Protocoalele de la Minsk nu numai ca sunt paguboase, dar in plus se refera doar la estul Ucrainei, fara sa sufle o vorba despre Crimeea. Crimeea a disparut cu desavarsire ca problema intre Rusia si Occident.
De ce sunt paguboase cele doua protocoale de la Minsk?
A.I.: Pentru ca ele nu fac decat sa ofere Rusiei exact ceea ce si-a dorit: un drept …
Interviu cu directoarea biroului regional al German Marshall Fund: Cel mai mare pericol din Siria – Rusia si SUA sa intre accidental in coliziune
