Jumatate dintre librariile din Romania au disparut in ultimii ani, ca efect al crizei, fiind una dintre problemele care blocheaza piata cartii,?explica Lidia Bodea, directoarea generala a Editurii Humanitas.
Exista chiar orase mari, resedinte de judet, in care nu mai e nicio librarie, adauga Bodea, dand ca exemplu Calarasiul. Scoala nu incurajeaza cititul, iar Guvernul descurajeaza editurile, sunt concluziile directoarei generale a Editurii Humanitas, care ofera si o comparatie in defavoarea Romaniei, Ungaria, cu o populatie mai mica decat jumatate din locuitorii Romaniei are o piata de carte de 2 miliarde de euro, fata de Romania care are doar 60 de milioane de euro. Lidia Bodea considera ca in Romania avem de-a face cu „un public abrutizat, deformat de discursurile de la posturile de televiziunea”.
Despre declaratiile dure ale scriitorului Nicolae Breban impotriva lui Horia-Roman Patapievici, un autor de marca al Humanitas, Bodea gaseste urmatoarea explicatie: „Se pare ca pentru dl Breban tirajele de zeci de mii de exemplare ale cartilor lui Gabriel Liiceanu, Mircea Cartarescu, Horia-Roman Patapievici, ca si sutele de cititori prezenti la lansarile lor sunt prilej de maxima enervare, frustrare si acces furibund de uraa”. Pentru Breban acest lucru „inseamna sa servim cultura si taraa” completeaza ironic Lidia Bodea. „Retorica de sluja”, „servim cultura si taraa”, din epoca Ceausescu, fac trista, dar perfect simetrica pereche cu retorica libertatii prost intelese si cu pesedista mandrie de a fi roman a lui Victor Ponta. „Patapievici ar trebui impuscata”, spunea dl Breban, intr-o sedinta recenta a Academiei. Din punctul de vedere al Lidiei Bodea, Academia Romana „e obligata sa reactionezea” si sa explice acest episod „demn de anii celui mai feroce stalinisma”.
Cum arata piata cartii in 2015, mai bine decat anul trecut?
Lidia Bodea: Nici mai bine, nici mai rau. Exista un oarecare echilibru; din pacate, unul destul de fragil si de care n-avem de ce sa fim foarte mandri, pentru ca, in toate statisticile, Romania apare mereu in coada clasamentului cand vine vorba despre lectura.
Se simte totusi o revenire a pietei dupa criza economica.
L.B.: Intr-adevar, nu suntem in anii cei mai dificili, dar suntem departe de parametrii la care era piata de carte inainte de criza. Am sa dau doar un exemplu, numind, poate, punctul cel mai vulnerabil al pietei de carte din Romania: librariile, care sunt canalele de distribuire a cartii. Daca inainte de criza existau peste 500 de librarii, acum suntem la jumatate, iar cand spun ca avem 250 de librarii sunt optimista si privesc partea plina a paharului, pentru ca, de fapt, daca am lua fiecare librarie in parte, vom vedea ca din aceste 250 nu sunt mai mult de 100 cu adevarat librarii. Cele mai multe sunt papetarii care au cateva carti inghesuite intr-un colt. Sunt orase mari in Romania, cu peste 50.000 de locuitori, care fie nu au nici macar o librarie? – cazul orasului Calarasi -, fie au un mixt chinuit de papetarie-birotica-librarie…
Credeti ca disparitia atator librarii tine si de mutarea oamenilor pe internet sau doar de bugetele personale sau familiale mai scazute?
L.B.: Vanzarea online inseamna doar 8-9 la suta, iar acesta este un procent mult influentat de o politica deseori abuziva de reduceri practicata de magazinele online, politica din pacate perfect posibila intr-o tara in care nu exista, ca-n Franta, de exemplu, o lege Lang, legea pretului unic. Dar ar fi ridicol sa ma plang ca ne lipseste o „lege Langa” cata vreme noua ne lipseste o lege a cartii pur si simplu…
Jumatate dintre romani nu citesc?nicio carte intr-un an. Se pare ca stam mai prost chiar decat statele vecine. Pretul cartilor, tranzitia dificila sau obiceiurile si educatia?ii descurajeaza?
L.B.: Exista mai multi factori care duc la acest nefericit efect. Cauza principala sta in politica defectuoasa care vizeaza educatia. E de neinteles de ce in 25 de ani, aproape cu sistem, ba chiar cu inversunare, as spune, au fost puse la pamant educatia si sanatatea. Aproape ca-ti vine sa crezi ca a existat un demers voit pentru a distruge din temelii aceste domenii esentiale, aceste doua axe fundamentale, definitorii pentru gradul de civilizatie al oricarei natiuni.
Dar Asociatia Editorilor din Romania are un program? Are consultari cu reprezentanti ai guvernului? Ce strategii aplica pentru a convinge executivul ca e nevoie de sprijin pentru carti?
L.B.: Dinspre AER (Asociatia Editorior din Romania) avem pe rol campania care vizeaza timbrul literar. In acest moment asteptam decizia Avocatului Poporului si avem perfect intemeiata speranta ca aceasta anacronica si ne-europeana lege a timbrului literar sa fie declarata neconstitutionala, cum, in fond, si este. Si, revenind la drama din scoli, pot sa va spun ca intalnirile dintre editori si reprezentantii Ministerului Educatiei n-au facut decat sa-mi confirme sentimentul ca traim intr-o tara condusa de oameni pentru care cultura, educatia, adevaratele valori sunt privite nu doar cu indiferenta, ci cu vrajmasie, de-a dreptul.
Credeti ca va veni o vreme a cititului si pentru romani? Guvernul ar trebui sa se ocupe singur de acest lucru sau si editurile ar putea contribui cu idei si proiecte? Aveti vreo idee aici, la editura, in acest sens? In alte tari fie primaria, fie ministerul de resort, in colaborare cu editurile, afiseaza in locurile publice poezii, citate, fragmente din autori tineri sau consacrati, pentru a-i incuraja pe oameni sa citeasca.
L.B.: Acestea sunt campanii de incurajare a lecturii. Sunt minunate daca ai deja un public sensibilizat la cultura, cat de cat pregatit de scoala pentru intalnirea cu marea cultura. Din pacate, daca ai un public abrutizat, deformat de discursurile de la posturile de televiziune, de programa scolara nefericita care descurajeaza lectura, atunci cu astfel de campanii te cam duci in gol…
In acest trend al abrutizarii, al boicotului educatiei si culturii de calitate intra si inversunarea scriitorului Nicolae Breban impotriva catorva dintre cei mai importanti scriitori publicati la Editura Humanitas?
L.B.: Nicolae Breban e un caz aparte, care ar trebui monitorizat, amendat, si nu doar de presa si de societatea civila. De ce crede el ca vinovati pentru subtirimea propriului capital de recunoastere ar fi niste oameni care sunt recunoscuti, apreciati, iubiti – nu stiu, banuiesc doar. Se pare ca pentru dl Breban tirajele de zeci de mii de exemplare ale cartilor lui Gabriel Liiceanu, Mircea Cartarescu, Horia-Roman Patapievici, ca si sutele de cititori prezenti la lansarile lor sunt prilej de maxima enervare, frustrare si acces furibund de ura, bun prilej de a o lua razna – si, din cate am citit, de a o lua razna, nu doar in cerc personal, intr-o explozie de naduf, cu amicii, la o bere si-o vodca, ci intr-un context institutional, inalt reprezentativ, la Academia Romana ori la Institutul Cultural Roman, context care presupune, totusi, o stilistica a decentei intelectuale din alt registru decat cel agresiv, vizitat cu atata disperare de dl Breban.
Nu pot sa nu ma cutremur la gandul ca traim intr-o tara in care, de mai bine de jumatate de veac, sunt cu putinta atare urlete ale urii: „moarte burghezilora”, din anii „50, „moarte intelectualilora”, „moarte lui Coposua”, din anii „90, „Patapievici ar trebui impuscata”, din zilele noastre… De ce a ales dl Breban o asa trista vecinatate – comunisti, securisti, brute -, iarasi, nu stiu, dar stiu ca tare rau ii sade. Dar, cine stie, poate ca, vorba lui,? asta inseamna sa „servim cultura si taraa”. Da, recunosc ca dl Breban e coerent: retorica de sluj, „servim cultura si taraa”, din epoca Ceausescu, face trista, dar perfect simetrica pereche cu retorica libertatii prost intelese si cu pesedista mandrie de a fi roman a lui Victor Ponta: „Patapievici ar trebui impuscata”, spunea dl Breban, intr-o sedinta a Academiei, anul de gratie 2015.
Credeti ca Academia Romana ar trebui sa reactioneze?
L.B.: Evident. Dincolo de explicatia jalnica si recursul la prezumtia de fictiune a dlui Breban, ca ar fi fost o metafora, fie si numai pentru ca e datoare unui prestigiu interbelic de care beneficiaza nemeritat fara sa-l mai fi acoperit nicicum in ultimii ani, Academia Romana e obligata sa reactioneze, sa explice, sa lumineze cumva acest episod demn de anii celui mai feroce stalinism.
Uitandu-va pe graficul Humanitas, cum arata profilul cititorului Humanitas?
L.B.: Am sa folosesc o expresie dintr-un text recent al lui? Gabriel Liiceanu, o propozitie care, preluand poate ca unul dintre cele mai adanci adevaruri evanghelice, ne aminteste ca „omul nu traieste numai cu painea”. Am convingerea ca cititorul Humanitas e un om pentru care hrana spirituala, „painea? vietii spiritualea”, e la fel de importanta ca painea? vietii obisnuite, de zi cu zi. In cei 25 de ani de cand exista, cu o determinare admirabila, editura Humanitas a reusit sa ofere carti de care oamenii au nevoie ca de o paine a spiritului, ca de o hrana a mintii. Cititorul Humanitas este omul care simte nevoia de a trai alte vieti citind literatura, e? omul care simte nevoia de a afla ce si cum gandesc niste minti mai luminate, este omul care se bucura sa fie, citind, in dialog cu marii scriitori …
Interviu cu directoarea Humanitas: Exista o legatura intre „mandria de a fi romana” a lui Ponta si „Patapievici ar trebui impuscata”
