Cum pot fi intelese de fapt proverbele din Biblie care fac trimitere la bataie ca forma de disciplinare a copiilor? Lectorul universitar la Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti, Emanuel Contac, a explicat, intr-un interviu pentru Romania libera, de ce este gresit sa luam aceste vorbe din Vechiul Testament ca atare in loc sa vedem latura lor simbolic. Traducator al scriitorului crestin C.S.Lewis, Emanuel Conta critica practicile invechite din scoli, in care profesorii recurgeau la violenta si defineste pedeapsa din viziune crestina.
Romania libera: S-a discutat mult in spatiul public, plecand de la cazul Bodnariu,? despre disciplinarea copiilor prin bataie. Ce spun proverbele din Vechiul Testament si cum ar trebuie sa le citeasca un credincios din ziua de azi?
Emanuel Contac: Singura carte din Biblie care contine indemnuri privind disciplinarea fizica a copilului, cu ajutorul nuielei, este Cartea Proverbelor, atribuita prin traditie regelui Solomon. Trebuie spus de la bun inceput ca aceasta carte face parte din ceea ce in limbaj teologic se numeste „literatura sapientiala”, o colectie de scrieri menite sa cultive si sa transmita intelepciunea. Aceasta ar fi, in termeni moderni, o combinatie optima de „inteligenta emotionala”, discernamant si buna relationare cu oamenii si cu Dumnezeu. Unii credinciosi aleg sa interpreteze literal indemnuri precum „Cine cruta nuiaua, uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste, il pedepseste indata” (Proverbe 13:24). Totusi, in textul biblic, „nuiaua” functioneaza adesea ca simbol al disciplinarii, prin urmare ceea ce ar trebui sa primeze in interpretare este spiritul textului, nu litera lui. Textul biblic propriu-zis nu cere cu necesitate o interpretare literala.
Iar spiritul textului ce ar spune?
E.C.: Inteles in spiritul lui, textul spune ca un copil trebuie sa fie modelat pentru a intelege distinctia dintre bine si rau. Un parinte poate face aceasta in multe feluri, nu prin apelul direct la bataie (nuia). Poate sa discute cu el, sa-i restrictioneze o perioada accesul la activitatile lui preferate, sa-l recompenseze pentru deciziile corecte pe care le ia.
Care este originea proverbului a??”bataia e rupta din Rai””?
E.C.: Este posibil ca acest proverb sa fie o deformare populara a acelor versete biblice care propun disciplinarea fizica a copilului, dupa cum este foarte posibil ca proverbul sa fi aparut independent de textul scripturistic. De altfel, multe dintre proverbele biblice sunt ele insele constatari de bun simt facute de invatati evrei si adunate intr-o colectie care a devenit canonica. Ce putem spune sigur este ca proverbul nostru romanesc invaluie bataia fizica intr-o „aura” incompatibila cu spiritul Noului Testament. Parabola Fiului Risipitor, din Luca 15, este o ilustrare emotionata a felului in care Dumnezeu se poarta cu noi, oamenii.
Ce inseamna a??”pedeapsa”” sau pedepsirea copiilor,? in viziune crestina?
E.C.: Viziunea crestina despre pedeapsa presupune doua notiuni fundamentale: cea de pacat si cea de responsabilitate. Nu e foarte greu sa intelegem ce inseamna notiunea de „pacat”, daca ne uitam la coruptia care afecteaza societatea romaneasca la aproape toate nivelurile ei. Coruptia despre care se vorbeste permanent in mass-media este, din perspectiva crestina, o consecinta a pacatului, inteles nu doar ca act savarsit, ci si ca pulsiune, inclinatie sau maladie in fata careia natura umana este lipsita de imunitate sau de mijloace de aparare. Potrivit Scripturii, pacatul reclama o pedeapsa. Asta ne spune de fapt si simtul nostru moral. Simtim ca cineva care a gresit ar trebui sa-si asume responsabilitatea pentru greseala si sa fie pedepsit proportional cu greseala comisa. Educatia crestina presupune, intr-o anumita dimensiune a ei, pedepsirea (cu masura) a copilului care a gresit, pentru a-i da posibilitatea sa simta, la nivelul lui, cu mijloacele proprii, responsabilitatea pentru greseala comisa. Aceasta ar trebui sa duca la dezvoltarea unei constiintei morale robuste, ceea ce numim „caracter” si ceea ce nu prea vedem, din pacate, la clasa politica romaneasca actuala.
Cum a revolutionat Iisus atitudinea fata de copii, El insusi fiind considerat un copil divin?
E.C.: Iisus face de cateva ori referire la copii de o maniera care il plaseaza in contradictie cu spiritul vremii sale. Precum se stie, in centrul propovaduirii lui Iisus se afla notiunea de „Imparatie a lui Dumnezeu”. Ei bine, Mantuitorul afirma ca aceasta realitate spirituala este accesibila numai celor care se fac asemenea unor copilasi (Matei 18:3). In acest verset, copilul este propus ca simbol al smereniei si al simplitatii. Cand ne uitam la felul natural in care se comporta copiii, fara ifose, ipocrizie ori calcul meschin, intelegem de ce ei sunt dati ca exemple de urmat in viata crestina. Tot in Evanghelia dupa Matei ii gasim pe ucenici foarte deranjati de prezenta copiilor (cap. 19:13). Iisus nu doar ca isi intrerupe activitatea pentru a-i binecuvanta, ci si afirma ca Imparatia Cerurilor este a unora ca ei. Mai trebuie spus ca intre minunile descrise pe paginile celor patru Evanghelii se numara si cele care au ca beneficiari copii de diferite varste.
Putem vorbi de diferente intre pedagogia a”old-school”, inspirata din Biblie, fata de noile pedagogii?
E.C.: Pedagogia „old-school” nu este inspirata exclusiv din Biblie, fiindca spatiul cultural european a fost influentat nu doar de Scriptura, ci si de literatura clasica greco-romana. In masura in care noile pedagogii recunosc ca e ceva in neregula cu „masinaria omeneasca”, anume ca performanta noastra etica este in permanenta sub nivelul celei strict „cognitive” (cunosc oameni care sunt perfect constienti ca fumatul face rau, dar nu au puterea sa renunte la fumat), acestea incearca sa rezolve aceleasi probleme vechi de cand lumea cu mijloace de alt tip. Remarcabil este ca noile pedagogii vin la pachet cu schimbarea sensibila a „echilibrului de forte” dintre parinti si copiii. In anumite cazuri, cum este cel al Norvegiei, acest nou raport ajunge sa fie inscris in lege, uneori nu in termeni suficient de clari. Astfel, legea ajunge sa fie interpretata dupa inspiratia ori zelul de moment al functionarului care o aplica, deschizand usa abuzurilor sau masurilor luate in forta pentru cazuri care cer masuri proportionale. Ce inseamna pe termen lung mutatia culturala majora din ultimele decenii e greu de apreciat deocomdata.
Putem vorbi in termeni clari de abuz, in momentul in care vom sti toate elementele cazului. Momentan, mentin o rezerva, nu cunoastem toate amanuntele, avem doar versiunea familiei, care recunoaste ca si-a lovit copiii.
E.C.: Potrivit legislatiei norvegiene, informatiile din dosar nu pot fi facute publice de catre agentia de Protectie a Copilului, insa ceea ce stim sigur este ca despartirea copiilor Bodnariu de parinti si a copiilor unii de altii nu poate fi in „interesul lor superior”. Sa nu uitam ca actiunea Barnevernet s-a desfasurat in forta, fara efectuarea unei anchete sociale. Ideea ca o institutie a statului care nu apartine puterii judecatoresti ia astfel de masuri drastice ridica niste semne de intrebare. Agentia norvegiana da de inteles ca astfel de masuri severe nu ar fi fost luate daca nu ar fi fost justificate. Dar tocmai acest aspect trebuie demonstrat, nu luat ca premisa! Pe de o parte, pedagogiile moderne le cer parintilor sa fie permanent serafici fata de copii, iar pe de alta parte statul vrea sa se asigure ca parintii deprind acest modus vivendi in urma unor sanctiuni draconice, care merg pana la despartirea unui sugar de mama lui in perioada critica a …
Interviu cu Emanuel Contac de la Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti: In textul biblic, nuiaua functioneaza adesea ca simbol al disciplinarii
