William Totok, scriitor si jurnalist stabilit la Berlin, membru al Consiliului Stiintific al Institutului National pentru Studierea Holocaustului in Romania – „Elie Wiesela”, spune ca era nevoie de o noua lege „antilegionaraa” (Legea nr. 217/2015) pentru ca precedenta era „vagaa” si „nu tinea cont de forma specifica a fascismului romanesc, adica, in primul rand, de legionarism, care fusese cea mai vizibila si cea mai raspandita forma a extremismului de dreaptaa”.
Totok, membru intre 1972 si 1975 al grupului de scriitori germani contestatari „Aktionsgruppe Banata”, detinut politic pentru „pro?paganda impotriva oranduirii socialistea” (1975-1976), este si membru al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER), din care declara ca s-a autosuspendat o data cu acest interviu, pentru perioada cat profesorul Radu Preda se afla in fruntea acestei institutii.
Profesorul Preda declarase intr-un interviu recent pentru „Romania liberaa” ca noua lege „antilegionaraa” este „procomunistaa”. Dar Totok sustine ca IICCMER ar fi trebuit sa gandeasca mai demult o lege separata „anticomunistaa”, care sa limiteze „prezenta in spatiul publicistic a celor care au tamaiat regimul national-comunist si continua sa promoveze in mod voalat imaginea pozitiva a nationalismului si sovinismului ceausista”.
William Totok argumenteaza ca „daca ar exista o astfel de lege, nu ar exista o statuie ridicata in memoria lui Adrian Paunescu si nici o strada care poarta numele generalului Vasile Mileaa”. Totok mai adauga ca „o amalgamare legislativa ar contribui la relativizaria” si ?”la stabilirea unor simetrii artificialea”.
De ce credeti ca, in Romania, „antilegionariia” si „anticomunistiia” se afla pe pozitii oarecum ireconciliabile, cand a inceput acest razboi?
W.T.: Nu este vorba de pozitii ireconciliabile, poti fi fara probleme antilegionar si, in acelasi timp, impotriva crimelor comunismului. Promulgarea de catre presedintele tarii a Legii nr. 217/2015, modificate, a starnit o avalansa publicistica, intretinuta mai ales de cateva persoane galagioase, specializate in reabilitarea unor figuri care in trecut au iesit in evidenta ca extremisti de dreapta. In acest context, a iesit la suprafata si acea spuma verde murdara a vechilor legionari si a neo-legionarilor care au crezut ca in Romania agitatia si propaganda gardista vor fi tolerate la nesfarsit. S-au mai pronuntat impotriva legii si intelectuali de buna-credinta care ori n-au citit cu atentie legea, ori n-au citit-o deloc, luandu-se dupa agitatorii de profesie care se lamentau ca in Romania se introduce cenzura. In principiu, dezbaterea in jurul legii este binevenita, fiindca limpezeste anumite nedumeriri. Pe de alta parte, e regretabil ca in mai toate luarile de pozitie se pune accentul pe victimele legionare, dintre care un numar mare au fost implicate in actiuni criminale, iar altele au luptat pentru biruinta gardismului si instaurarea unui regim dictatorial. Va dau un exemplu emblematic. La inceputul acestui an, s-a cerut canonizarea fostului sef al politiei legionare, Alexandru Ghica (Alecu Ghyka), prezentat ca o victima a comunismului si „sfant al inchisorilora”. Trec peste faptul ca Ghica a condus in perioada statului national-legionar un aparat represiv implicat in numeroase crime. In timpul detentiei a facut parte din comandamentul legionar clandestin si a continuat sa elaboreze proiecte extremiste, inspirate din ideologia fascista a lui Codreanu-Sima. Impreuna cu fostii sai camarazi a conceput o Romanie in care, de pilda, predarea, in scoli, in limba materna a minoritatilor nationale va fi interzisa, evreii vor fi expulzati etc. Multi dintre acesti legionari radicali, fosti detinuti, s-au implicat activ, dupa 1990, in refacerea unor structuri informale si politice, atragand de partea lor numerosi tineri. Dupa revolutie, acestia au devenit adevarate cutii de rezonanta ale unei ideologii reinviate si reajustate sub zodia democratiei. Rezultatul a fost aparitia unor publicatii, organizatii, fundatii si partide care se revendicau direct din legionarism. Partidul Pentru Patrie, devenit apoi Totul Pentru Tara, suspendat la inceputul acestui an, avea printre fondatori un grup de vechi gardisti, iar la un moment dat ca presedinte de onoare pe Ion Gavrila Ogoranu. Acesta este un personaj aureolat de legende, povestiri si colportaje istorice care au contribuit la raspandirea unor mistificari biografice, destinate prezentarii gardismului ca o nevinovata miscare national-crestina. Este, deci, regretabil ca in toata aceasta dezbatere victimele comunismului care reprezinta o Romanie democratica, taranisti, liberali, social-democrati, sunt umbrite de figuri cu un trecut politic indoielnic, in contradictie cu principiile si valorile statului de drept in acceptiunea sa moderna, occidentala si seculara, antinationalista si multiculturala. Razboiul la care va referiti in intrebarea dumneavoastra nu exista; exista doar dorinta unora de a declansa un razboi artificial.
De ce era nevoie de o noua lege privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii?
W.T.: Legea precedenta era vaga si nu tinea cont de forma specifica a fascismului romanesc, adica, in primul rind, de legionarism, care fusese cea mai vizibila si cea mai raspandita forma a extremismului de dreapta. Nici incriminarea negationismului ca fenomen postbelic nu stabilea vreo legatura cu istoria Romaniei. Astfel, activisti ai PRM-ului n-aveau probleme in acceptarea responsabilitatilor criminale ale Germaniei naziste pentru Holocaust, negand insa pe cel practicat de aparatul condus de regimul dictatorial fascist al lui Ion Antonescu. Simpatizanti sau sustinatori ai legionarismului puteau ridica in continuare troite cu efigia lui Codreanu – cums-a-ntamplat in decembrie trecut, la Sibiu, in Parcul sub Arini – in timp ce cultul lui Hitler si al nazistilor era interzis.
Mai multi intelectuali de marca i-au reprosat legii in primul rand faptul ca in textul ei nu apare si comunismul pe lista formelor de extremism. E o scapare?
W.T.: In Romania au existat doua comisii de investigare a celor doua totalitarisme; legislatia trebuie si ea sa fie separata. Legea nr. 217/2015 nu avea ca tinta crimele regimului comunist. O lege separata in acest sens ar fi de dorit. Ea ar putea limita prezenta in spatiul publicistic a celor care au tamaiat regimul national-comunist si continua sa promoveze in mod voalat imaginea pozitiva a nationalismului si sovinismului ceausist. Daca ar exista o astfel de lege, nu ar exista o statuie ridicata in memoria lui Adrian Paunescu si nici strada care poarta numele generalului Vasile Milea. O amalgamare legislativa ar contribui la relativizari, la stabilirea unor simetrii artificiale si, nu in ultimul rand, ar stimula forme ale revizionismului istoric prin punerea semnului egalitatii intre doua sisteme criminale.
Istoricii si publicistii se tem ca nu vor mai putea publica lucrari despre personaje care au avut simpatii legionare. Ar fi posibila o astfel de interpretare?
W.T.: Aceasta interpretare este mai degraba o diversiune raspandita de cei care foloseau anumite texte cu scopul de a-si justifica propriile convingeri. Pe de alta parte, sustinerea acestei teze rezulta la altii si din lectura superficiala a legii – care inniciun caz nu instituie o noua cenzura, o „noua inchizitiea” a unui „gestapo evreiesca”, precum s-a putut citi in texte cu o puternica tenta antisemita, popularizate pe internet.
Profesorul Radu Preda, directorul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER), spunea intr-un recent interviu pentru „Romania liberaa” ca „aceasta lege nu a scos la suprafata cohorte de extremistia”, de „anticomunisti antidemocraticia” sau de antisemiti, ci „a pus in discutie absenta unui consens minim istoriografic privind trecutul traumatizat al Romaniei din ultimul secola”. Cum poate fi deblocata aceasta situatie?
W.T.: Radu Preda face, sub pretextul discutarii asa-numitilor „sfinti ai inchisorilora”, o semi-voalata propaganda legionara, uneori alaturi de un cerc de persoane care propaga in diferite publicatii, pe fata, ideologia gardista. Este greu de inteles cum a putut un guvern care sustine ca impartaseste valorile social-democratiei sa-l investeasca pe dl Preda in …
