Interviu. Directoarea Operei Nationale, Beatrice Rancea: Cerem performanta pe niste salarii absolut derizorii

Chiar daca stagiunea 2016-2017 nu a inceput inca la Opera Nationala Bucuresti, zguduita de aproape doi ani de diverse scandaluri, noul director al institutiei a inceput in forta cu montarea lui Andrei Serban, “Vaduva veselaa”.
Am prins-o cu greu pe Beatrice Rancea intr-un iures de sedinte, acte si contracte ce trebuiau rezolvate si telefoane care sunau intr-una. Noul director, care a adus de la Opera din Iasi, pe care a coordonat-o timp de cinci ani, spectacolul lui Andrei Serban, a explicat pentru “Romania liberaa” ce se intampla cu Opera Nationala din Bucuresti (ONB), o scena marcata de conflicte care au dus la blocarea activitatii.
Cum este sa treci de la creatie la chestiuni aride precum acte, organizare etc.?
B.R.: M-am obisnuit, avand in vedere ca este al treilea post de manager pe care il am in ultimii zece ani. Primul a fost intr-adevar o experienta noua, trecerea de la regizor, creator de spectacole, la un post in care practic ai o intreaga birocratie de rezolvat, multe hartii de semnat si o responsabilitate extraordinara, mai ales ca functionam in acest hatis le?gislativ foarte greu de tinut sub control. Din pacate, foarte multe legi sunt, vorba lui Caragiale, precum cascavalul prajit, depinde de cum sunt interpretate, cine le interpreteaza si care este intentia de a le interpreta.
In aceste conditii legislative, ce libertate aveti in a aduce artisti din afara Operei?
B.R.: Este din ce in ce mai greu. In primul rand, mai ales in Opera, cerem performanta pe niste salarii absolut derizorii. Este jenant ca un artist mare sau un artist care se pregateste in regim de performanta de la patru-cinci ani, indiferent daca este balerin, instrumentist, solist vocal sau in cor sa aiba sa?lariul pe care il are. Legislatia nu ne permite sa platim ore suplimentare, sa platim pe rol. Foarte putin sunt motivati oamenii din punct de vedere financiar. Acesta este si motivul pentru care si remuneratia colaboratorilor trebuie sa o raportam, cum este normal si de bun simt, la munca oamenilor din tara.
Nu va e teama ca veti avea probleme in aducerea unor artisti din afara, de genul celor care au condus la conflictul din primavara de la ONB si, implicit, la venirea dumneavoastra aici?
B.R.: Oamenii nu au fost atat nemultumiti de contractele domnului Johan Koborg, care au fost patru la numar, si de sumele impresionante cu care a fost platit el fata de ceilalti colaboratori sau angajati, cat, cred eu, de o lipsa de comunicare si o atitudine care probabil a deranjat. Nimeni pana acum nu a fost deranjat sau nu s-a interesat de plata celorlalti colaboratori. Am copilarit aici, daca pot spune asa, de la cinci ani ma aducea mama la a”Motanul incaltat”, la a”Spargatorul de nuci”, iar mai apoi, odata cu varsta, faceam figuratie in a”Aida”, in a”Alba ca zapada”, in a”Spargatorul de ?nuci”, deci evolutia noastra, a celor mici care am crescut in Opera, m-a facut sa stiu foarte bine ce se intampla aici. Niciodata, pana acum, la acest scandal de care spuneti, cineva nu s-a interesat cu cat a fost platit un colaborator. Si, slava Domnului, au fost colaboratori nume mari, importante, chiar si in ultimii ani. Cred ca nemultumirile au fost de alta natura. Credeti ca daca ar da Dumnezeu sa vina Mikhail Baryshnikov, ar intreba cineva cu cati bani este platit? Eu nu cred.
Ce se va intampla anul acesta la Opera Nationala din Bucuresti?
B.R.: Anul acesta avem deja doi invitati, doua nume importante ale scenei internationale, Renato Zanella, care va prelua functia de coordonator balet, un fel de director al baletului, si Marcello Mottadelli, un dirijor important, care va prelua coordonarea muzicala a institutiei, un fel de director artistic. Ei vor fi cei care vor deschide stagiunea 2016-2017 cu doua gale extraordinare, pe 14, respectiv 16 octombrie, una de opera si una de balet, unde domnul Zanella va fi regizorul. Domnia sa are niste invitati speciali de pe toate scenele importante din Europa si de la New York, atat pe segmentul opera, cat si pe cel de balet. Scenografa va fi Doina Levintza, deci sper ca vor fi doua momente importante si de debut de stagiune si al nostru ca echipa manageriala.
Mai ales dupa dezamagirea publicului de acum ceva timp, cand a izbucnit criza de la Opera, cu spectacolele ?amanatea??
B.R.: Este o situatie ciudata cu spectacolele care s-au amanat, pentru ca tocmai am primit hartii de la controalele care au fost pentru a stabili cauzele si persoanele care au generat acea situatie neplacuta pentru Opera, evident fara precedent si cu pre?judicii pentru institutie.
Apoi, revenind la programul din aceasta stagiune, avem tot o echipa din Italia care va lucra prima premiera, a”Barbierul din Sevilla”, un spectacol la care productia casei are 34 de ani, ?intr-o noua conceptie regizorala, dar in care majoritatea inter?pretilor sunt ai casei si m-am bucurat ca le putem da de lucru. Vor fi de fapt doua premiere – una cu invitati din strainatate, avem deja niste colaboratori pe care ii pastram ca surpriza si una cu cei de-ai casei. Regizorul este Matteo Mazzoni, din Italia, sub bagheta lui Marcello Mottadelli. Apoi, am inceput deja repetitiile cu coregraful Carlos Vilan, un dansator important de flamenco, care a lucrat cu compania Operei din Madrid si va avea premiere cu a”Tricornul” si a”Amorul vrajitor”, in decembrie. Sunt doua titluri importante care nu s-au regasit de foarte mult timp pe scena Operei. Si, o surpriza pentru public – sper sa ne iasa -, la a”Tricornul” vom primi decorul si costumele lucrate de Pablo Picasso pentru Opera din Viena. Domnul Renato Zanella a fost si a negociat ca sa primim aceste daruri minunate pentru premiera noastra. Dupa aceea, imi doresc foarte tare si sper sa realizam in ianuarie 2017 a”Indiile galante” in regia maestrului Andrei Serban. Este un spectacol de referinta care a avut premiera la Opera Garnier si noi l-am preluat la Iasi. Toata lumea ma intreba cand poate fi vazut si in Bucuresti iar eu, la momentul acela, nu-mi imaginam cand publicul se va putea bucura de acest spectacol grandios, magnific al lui Andrei Serban. Am primit drepturile de la Marina Draghici, o creatoare extraordinara de costume si decor, o colaboratoare mai veche a lui Andrei Serban, de a reproduce identic spectacolul cu costume si decor.
Vor interpreta solisti ai Operei?
B.R.: Totul va fi nou pentru montarea din Bucuresti. Vom da auditii din toata tara, probabil si din afara, noi neavand o traditie atat de puternica pentru spectacolele de muzica baroca si atunci probabil ca vom apela si la invitati din strainatate.
Apoi, domnul Renato Zanella pregateste un spectacol extraordinar de balet, a”Evgheni Oneghin” si asteptam inca un regizor important cu care vom stabili titlul urmatoarei premiere, urmand sa incheiem stagiunea tot cu un spectacol de Andrei Serban. Probabil va fi a”Italianul in Alger”.
Spectacolele montate de Johan Kobborg se vor mai juca?
B.R.: Vreau sa reiau toate spectacolele pe care le-am mostenit. O mare bucurie pentru mine este ca in prima saptamana dupa des?chiderea stagiunii vom relua a”O scrisoare pierduta”, un titlu extrordinar al compozitorului Dan Dediu. Reluam a”Lacul le?bedelor”, al lui Gheorghe Iancu. Evident, avem ca titlu progra?mate spectacolele pentru toata stagiunea, ramane sa vedem ce se va intampla cu toate aceste contracte facute intr-un mare deserviciu pentru institutie, niste contracte pe care eu nu le-am mai intalnit pana acum, prin care creatorul are dreptul, chiar daca a fost remunerat, sa faca ce vrea cu spectacolul. Nici macar Andrei Serban, Silviu Purcarete, Bob Wilson sau alti creatori mari nu au avut o clauza in contract intr-un imens detriment al institutiei, in care sa se prevada ca daca el nu mai doreste, nu se mai da spectacolul. In clauzele oricarui contract se prevede ca o perioada de 10-20 de ani Opera poate bene?ficia de acel spectacol. Numai aici, in Bucuresti, am regasit aceste contracte paguboase, in defavoarea institutiei, in care creatorul poate face ce vrea cu spectacolul, motiv pentru care a”La fille mal gardee” si a”Giselle” nu se mai pot juca, deoarece domnul Kobborg nu este de acord. Si am inteles acum ca s-a primit o hartie si pentru a”Manon Lescaut”, la care domnul Kobborg, facand impresariatulal spectacolului, are dreptul sa nu mai fie de acord cu jucarea lui. O sa vedem juridic cum stam, pentru ca mie, la cat ma pricep eu la legi, nu mi se pare in regula, dar, evident, nu putem trece peste niste contracte.
In lumea artistica orgoliile sunt mai mari. Cum reusiti sa gestionati atat orgoliul propriu, cat si pe al celorlalti?
B.R.: Tin cont de orgoliul celorlalti pentru ca, fiind mai mult interpret decat manager, inteleg oamenii. Acest orgoliu ii face sa …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *