Sunt unele zile in care m-as afunda cu totul intr-un soi de intuneric curativ.
Sa-i zicem depresie ca sa ne intelegem mai bine. Si as face asta de bunavoie. As parasi cu totul starea aceea intermediara, jumatate mal, un sfert treaza si un sfert ocupat cu lupta impotriva caderii. Nu as mai lasa nicio celula in stare de lupta. Le-as reduce pe toate la tacere, le-as lega mainile la spate si m-as lasa sa cad. Sa stau in intuneric cat o fi nevoie. Sa nu ma fortez deloc sa ies de acolo. As rade. I-as hohoti in fata acestei morti vii. Nu m-as mai impotrivi. Deloc.Sunt unele zile in care as vrea sa pun un mare punct tuturor neajunsurilor din viata mea si sa o iau de la capat in secunda urmatoare eliberata, curatita, clara. Citeste mai multe pe …
