O mina de carbune care trebuia sa alimenteze Combinatul Siderurgic Galati, realizata pe ?teritoriul Statelor Unite in anul 1977 printr-un efort financiar al Romaniei, a iesit inexplicabil din sfera de interes a conducerilor post-decembriste, cu tot cu acte.
Ideea construirii unui mare combinat siderurgic in partea de est a Romaniei a aparut in 1958. Decizia a fost luata printr-un decret adoptat in 1960, iar Gheorghe-Gheorghiu-Dej, conducatorul Partidului Muncitoresc Roman, a hotarat pozitionarea acestuia la Galati. Constructia combinatului a avut loc impotriva dorintelor Uniunii Sovietice, a Cehoslovaciei si a RDG, state mai puternic industrializate, care ar fi dorit ca partea sudica a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER) – un pact economic al blocului socialist, replica la Piata Comuna a statelor capitaliste din Vestul Europei – sa se axeze mai mult pe agricultura. Refuzul URSS de a contribui la proiect a determinat Romania sa caute finantare in Occident.
In 1967 Romania a dat in folosinta Combinatul Siderurgic de la Galati, iar pentru a-i asigura materia prima, adica minereu de fier si carbune cocsificabil, rezervele naturale interne nu erau suficiente. a”Fiind inginer in domeniul minier, am lansat ideea importurilor de materii prime – nu intru in detalii tehnico-economice. Ceausescu a auzit de acest lucru si m-a chemat la el pentru consultari, impreuna cu cei care conduceau Ministerul Minelor la acea vreme. Era nervos pentru ca nu i se vorbise despre teoria mea. In fine, in 1974, am primit ordin sa ma duc in Statele Unite si sa ?perfectez un contract privind importul de carbune din America. Am negociat cu fostul senator american Al. Gore senior (tatal lui Al. Gore jr., vicepresedinte al Statelor Unite intre 1993 si 2001 – n.r.), care reprezenta Island Creek Coal Company, firma detinatoare a campurilor miniere Pocahontas din Virginia. Noi trebuia sa investim 252 de milioane de dolari in deschiderea unei mine, iar productia urma sa fie impartita intre cele doua state”, a povestit dr. ing. Florea Neagu, fostul director al Institutului de Proiectari Miniere, omul care a elaborat proiectul de contract pentru mina romano-americana.
Rusii au supervizat contractul
a”L-am intrebat pe Al Gore senior cand se va semna contractul, iar el mi-a zis ca se va semna la Bucuresti, dupa ce va face o vizita la Moscova. Adica trebuia sa ceara consimtamantul rusilor – asa erau vremurile”, si-a amintit Neagu Florea.
Contractul a? fost semnat la 1 iulie 1975 si prevedea ca exploatarea sa inceapa in 1977 – ceea ce s-a si intamplat – si sa se incheie peste 40 de ani, adica in 2017. In cronologia Centrului de Cercetari pentru Istoria Razboiului Rece in SUA se consemneaza volumul afacerii: „30 mai 1977, Romania semneaza un acord de doua miliarde de dolari pentru carbune cu firma Occidental Petroleum din SUA”.
Capacitatea minei a fost apreciata, in urma studiilor tehnice, la 1,4 milioane tone pe an, din care jumatate venea direct la Galati, respectiv 700.000 tone. Pretul carbunelui de acest tip, in 1975, era cotat la Bursa de la Londra cu 27,65 dolari tona. Neagu Florea a explicat ca ii convinsese pe Al Gore Sr. si pe echipa sa de la Island Creek sa accepte valoarea de 18,35 dolari pe tona drept cost extrageri, un pret mult mai mic decat cel de pe bursa. In acest cost intra inclusiv transportul huilei pana in portul din Galati. Decontarea tonei de carbune importate se facea nu la pret, ci la costuri.? Exploatarea a fost realizata 100% de americani. Lucrau 1.600 de oameni in totalitate si erau mult mai bine platiti decat cei din Romania. E clar de ce nici macar nu s-a incercat negocierea mainii de lucru, Al Gore Sr. explicand ca e dificil sa se puna cu sindicatele. Trebuie mentionat ca Romania era interesata de carbunele american de la Pocahontas deoarece avea calitate superioara, exact ceea ce trebuia pentru obtinerea otelului de la Galati. Afacerea s-a derulat prin ICE Mineralimportexport.
Romania a abandonat afacerea in 1990
In mod ciudat, in 1990 s-a intamplat ceva ce a dus la abandonarea efectiva a contractului Pocahontas de catre tara noastra, contract care trebuia sa se? deruleze si astazi. Acest lucru a dus la sanctiuni pe care tara noastra a trebuit sa le plateasca catre partea americana.
Exista o nebuloasa absoluta in ceea ce priveste recuperarea investitiilor facute. S-au investit 252 de milioane de dolari, lucru pe care nu il neaga nimeni, si s-au recuperat, teoretic, „circa” (acesta este termenul folosit de Ministerul Economiei) 55,245 de milioane de dolari. Nu se mai regasesc in aceasta afacere „fix” 196,755 milioane de dolari!
„Romania liberaa” a cerut lamuriri suplimentare, respectiv o copie a contractului initial, o copie a dosarului de la Curtea de Arbitraj International de la Paris, unde reclamant a fost partenerul american, precum si o copie a Raportului de expertiza contabila (concluziile) realizat de Inspectia de cercetari penale din cadrul Inspectoratului General al Politiei in dosarul penal care a vizat acest contract.
Toate institutiile statului implicate ne-au raspuns ca nu mai detin documente legate de caz. Datele contractului au fost preluate in totalitate de ICE Mineralimportexport, care s-a privatizat dupa 1990, iar in 2013 a fost radiata din Registrul Comertului. Prinde orbul, scoate-i ochi! De asemenea, Inspectoratul General al Politiei nu mai gaseste dosarul de cercetare penala nr. 0070 din 1998! A disparut! Este foarte clar ca acest dosar nu mai poate fi deschis decat printr-o noua vointa politica, pentru ca este evident ca tocmai o alta vointa politica l-a inchis.???
„SC Mineralexportimport SA a intrat in lichidare in anul 2008a”
Raspunsul dat de Ministerul Economiei, la solicitarea „Romaniei liberea”, in legatura mina „romaneascaa” din Virginia Pocahontas este lipsit de logica economica:
„In anul 1977, cooperarea bilaterala intre Romania si SUA in domeniul mineritului s-a concretizat printr-un contract de aprovizionare pe termen lung, cu plata partiala in avans.
Contractul prevedea obligatia si dreptul partii romane de a prelua 1/3 din productia anuala de carbune a minei pe o perioada de 38 de ani, respectiv un total de 14 milioane de tone, cu drept de optiune pentru inca 13,3 milioane tone (productia totala a minei fiind estimata la circa 40 milioane tone, pentru o durata de existenta a acesteia de 40 de ani), precum si obligatia Romaniei de a plati in avans importurile de carbune cocsificabil (actiunea a fost aprobata in acesti termeni prin Decretul 457/12.12.1977, care, in plus, a aprobat si plata in avans a sumei de 53 milioane dolari pentru carbunele care urma sa fie livrat in Romania in urmatoarea perioada).
Astfel, timp de circa 11 ani (in perioada 1980-1990) Romania reusea sa cumpere 4.098 milioane tone de carbune cocsificabil extras de la mina Virginia Pocahontas nr. 6 (cantitati anuale variabile, prima livrare avand loc in 1980, iar ultima in 1990), pentru care se platisera 34,9 milioane dolari prin balanta de plati externe si circa 20,345 milioane dolari printr-un credit in valuta aprobat de BRCE catre ICE Mineralexportimport, aceste sume fiind decontate si acoperite esalonat in functie …
