Intotdeauna a fost un baiat puternic. Si increzator. Nu-i place sa se planga. Mai degraba zambeste si spune o vorba buna parintilor ingrijorati. Sebastian a aflat ca este bolnav. Ca duce in trupul si in inima lui o grea povara. In mai, anul trecut, tanarul de 19 ani a fost diagnosticat cu leucemie acuta limfoblastica. A simtit doar cum o mica umflatura in zona sternului il sacaia cand si cand. Medicul de familie nu s-a aratat ingrijorat.
„La inaltimea lui, de 1,90 metri, inflamatiile la articulatii sunt frecvente, iar rezolvarea lor se face cu cateva medicamente”, i-a linistit doctorul pe parinti. Timpul a trecut,? iar boala a continuat, nestiuta de nimeni, sa sape adanc in trupul lui Sebastian. Baiatul a continut sa invete, asa cum a facut de cand a pasit pentru prima oara in scoala, a studiat fiecare materie cu pasiune, iar la sfarsitul liceului a reusit sa ia bacalaureatul cu media 9,18. Parintii l-au sustinut, sporindu-i fiecare pasiune pe care o avea: pentru baschet, pentru tenis, chimie sau bawling. Sau pentru catararile pe munte. „In anii de liceu, Sebastian a sustinut si a promovat examenul de competente lingvistice „Cambridge”, obtinand atestatul pentru limba germana „Deutsches Sprachdiplom”.
„Fara nici o ora de meditatie, doar prin studiu propriu, asdiduu, baiatul a obtinut un loc de studiu la „Ludwing Maximilians Universitat, la Facultatea de Farmacie din Munchen”, povesteste cu mandrie mama copilului. Ba mai mult, lui Sebastian ii placea foarte mult sa scrie despre meciurile de baschet ale echipei sibiene CSU, pe site-ul Eurobaschet.com.
Cancerul a recidivat dupa terminarea citostaticelorCine s-ar fi putut gandi ca baiatul, la un pas de a intra la Facultatea de Farmacie din Munchen, avea sa fie tintuit pe un pat de spital, departe de indeletnicirile lui, de prieteni, de familie. „Medicul de familie din Sibiu ne-a trimis sa facem o radiografie. Am fost si la un ortoped. I-a dat tratament antiinflamator, iar acesta se stie cat de rau face in cazurile de cancer. Copilul nostru se simtea din ce in ce mai sleit, nu mai avea putere, nici chef. Am facut si un computer tomograf si asa a iesit la iveala afectiunea de care suferea.”, povesteste mama baiatului, Monika Umbrich Comsa. Tot la recomandarea medicilor din Sibiu, Sebastian a mers la Cluj, la o clinica renumita pentru aparatura si calitatea serviciilor medicale oferite. 9 luni de zile a facut citostatice. Zi de zi, cu mici pauze, baiatul trebuia sa stea linistit, rugandu-se ca la finalul curelor doctorul sa-l anunte ca boala nu-i va mai face necazuri. Mama si tata au inceput de atunci lupta pentru viata copilului lor.
Rugaciuni catre Cel de Sus, scormonire de informatii pe net sau pe la oameni trecuti prin acelasi chin, incercari multe de a strange banii necesari plecarii in strainatate. Nu dispera. Stiu ca Dumnezeu nu lasa pe nimeni la greu si pentru ei, gandul acesta este suficient. Doar pentru cateva momente, mama a crezut ca se prabuseste, ca nu mai poate sa isi recapete suflul, echilibrul, cand a aflat ca toate curele de citostatice pe care Sebastian le-a urmat au fost inutile. Boala recidivase si odata cu asta pierise cea mai mica speranta ca baiatul va scapa …
