Impozite si taxe. Doua cuvinte care dau fiori oricarui contribuabil. Ele nu au fost inventate in istoria moderna, doar au fost aduse la perfectiune. Dau fiori nu neaparat din cauza valorii lor, ci a birocratiei si masurilor coercitive pe care le aduc. Dar cum le-a venit ideea oamenilor sa introduca taxe in „relatiile bilaterale”?
Enciclopedia Britanica defineste impozitarea drept „acea parte a veniturilor unui stat ce este obtinuta prin cotizatii si pretentii coercitive impuse subiectilor sai”. Pare extrem de clara dar cititorul are parte de o mare surpriza: prezenta cuvantului „coercitiv”.Anul 1, dupa impozitare. Inca din epoca primitiva existau modalitati de taxare a indivizilor care formau comunitatile. Triburile mai organizate „acceptau” daruri de la cele mai putin puternice, in schimbul unei forme de protectie. Iar personajele mai puternice, vracii de exemplu, pretindeau daruri de la indivizii obisnuiti, altfel, acestia din urma riscau sa fie izgoniti.In antichitate, cel mai eficient sistem de impozitare a apartinut Egiptului si apoi Imperiului Roman. In primul caz, taxele erau platite in natura. Vizirul era cel care controla sistemul iar taxele se plateau in functie de indatoriri si ocupatie. Exista chiar si „munca in folosul comunitatii”. In ceea ce priveste Imperiul Roman, sistemul se schimba foarte des. Pe de alta parte, romanii au fost primii din istorie care au folosit „bugetul de stat” pentru investitii in infrastructura si in diferite forme de protectie sociala.In Evul Mediu, baronii germani din secolele 14 – 15 sunt considerati inventatorii taxelor vamale. Au infiintat vami de-a lungul Rinului, in fapt castele bine fortificate de unde controlau orice miscare pe fluviu – evident trecea doar cine platea. Ulterior insa, in epoca moderna, a aparut acciza, sau accizul. Initial a fost considerat un impozit indirect menit sa protejeze productia proprie de importuri. Apoi, a capatat si rolul de taxare a consumului.Unde se afla Romania pe scara istoriei impozitarii? In perioada feudala se folosea foarte mult dijma. Ea consta in cultivarea pamantului mosieresc cu inventar taranesc si plata acestuia cu bani sau produse – a zecea parte din produsele principale – sau cu o bucata de pamant primita in arenda.Formele muncii in dijma erau, de regula, insotite de clauze inrobitoare si umilitoare. In secolul 17 s-a instituit in Tara Romaneasca si Moldova prima taxa pe proprietate – fumaritul. In realitate avea dublu sens – un impozit pe fiecare cos de fum al caselor si o statistica folosita pentru recenzarea populatiei.In istoria impozitarii au existat mereu taxe mai…nastrusnice. Vikingii percepeau britanicilor o „taxa pe musafir” – se invitau cu regularitate in Anglia si nu plecau de acolo pana cand nu erau platiti.La capitolul „impozite traznite” am excelat si noi, dupa Revolutie. Putem mentiona aici „taxa pe muzica de la nunta”, in valoare de 18 lei, inventata in 2005. Sau „taxa pe aerul dintre stalpi”, legiferat de autoritatile locale si care vizeaza operatorii de cablu care-si atarna firele din stalp in stalp. Au mai fost nascocite si altele, mult mai valoroase si care denota o imaginatie demna de scopuri mai nobile – taxa pe apa de ploaie, in Vaslui, taxa pe ghicit, intr-o comuna de langa Baia Mare, taxa pe magar, in Galati, taxa pe scaunul de restaurant, taxa bisericeasca pentru eliberarea permiselor auto sau taxa pe mersul cu bicicleta.De departe insa cea mai nociva este una de data relativ recenta – taxa pe stalp, care pur si simplu a ingropat, mai adanc, …
