Unul dintre momentele de cumpana ale Istoriei Romaniei a inceput exact acum 99 de ani. Regele Ferdinand I al Romaniei isi asuma un sacrificiu imens pentru binele tarii. Renunta la propria sa familie de Hohenzollern-Sigmaringen si decidea intrarea Romaniei in razboi impotriva Germaniei, tara in care se nascuse si in armata careia servise. Iar primul an al razboiului a fost unul catastrofal pentru Romania. Dupa primele succese initiale din Transilvania, armatele Puterilor Centrale cotropisera Oltenia, Muntenia si Dobrogea, iar Regele, Armata, Guvernul si Parlamentul erau refugiate la Iasi. Moldova ameninta sa fie ocupata, iar pribegii de la Iasi se pregateau sa plece in exil, probabil la Odessa. Corul vocilor care se ridicasera impotriva Regelui Ferdinand I era asurzitor. Germanii si germanofilii il considerau tradator, iar unele personalitati, cum ar fi fruntasul conservator Petre Carp, cereau detronarea Regelui, a carui decizie nu o intelegeau. Amploarea sacrificiului facut de Regele Ferdinand I poate fi inteleasa doar prin explicatia pe care Majestatea Sa a oferit-o Principelui Nicolae al Romaniei, fratele Principelui Mostenitor Carol, in data de 14 august 1916, cu cateva ore inainte de declararea oficiala a razboiului.
„Dinastiile sunt tinute sa respecte, in schimbul privilegiilor, un contract nescris, dar solemn si strict, incheiat de la sine cu popoarele peste care domnesc. Neglijenta sau, si mai rau, refuzul Principilor sau al Regilor de a sluji corect un popor inseamna un abuz de incredere si o calcare de contract. Inseamna o inselaciune ce trebuie aspru sanctionata de partea lezatǎ in acest legamant de Drept Natural. Noi trebuie sa ne ignoram ereditatea, sa uitam aliatii de sange in acest ceas de cumpana al istoriei, pentru a ne indeplini pana la capat obligatiile cuprinse in contractul incheiat pe cuvant de onoare cu poporul roman”, ii spunea Regele Ferdinand I Principelui Nicolae al Romaniei.
Proclamatia Regelui
Cu toate acestea, Regele Ferdinand I s-a ferit sa arate oamenilor drama pe care o resimtea. In timp ce se pregatea sa bea pana la capat cupa amara a renuntarii la legaturile de familie, Regele Romaniei incerca sa insufle ostasilor entuziasm si speranta.
„Razboiul care de doi ani a incins tot mai strans hotarele noastre a sdruncinat adanc ?vechiul asezamant al Europei si a invederat ca pe viitor numai pe temeiul national se poate asigura viata pasnica a ?popoarelor.
Pentru neamul nostru el a adus ziua asteptata de veacuri de constiinta nationala, ziua unirii lui. De noi atarna astazi sa scapam de sub stapanirea straina pe fratii nostri de peste munti si din plaiurile Bucovinei, unde Stefan cel Mare doarme somnul lui …
