Desi in vremurile de trista amintire ale comunismului nu a recitat nici macar un singur vers omagial, actorul Constantin Cojocaru a reusit performanta ca dupa Revolutie sa intre nu o data, ci de doua ori in rolul fostului dictator.
Prima data l-a interpretat pe dictator intr-un spectacol de teatru despre procesul sotilor Ceausescu, spectacol cu care a facut turnee in toata Europa. A doua oara, a devenit dictatorul comunist intr-un film ce ii are ca personaje principale pe sotii Ceausescu, „Trei zile pana la Craciun”, realizat de regizorul Radu Gabrea. Pelicula urmareste ultimele zile din viata dictatorului, atat in latura factuala, documentaristica, cat si in cea umana.
In rolul „sinistrei lui sotii”, cum a numit-o presa postdecembrista pe Elena Ceausescu, a aparut si in teatru si in film, Victoria Cocias.
Pentru un actor, sa joci un monstru precum Ceausescu este nu doar o provocare artistica, ci si un mare risc. „Cand te apropii de un personaj din cartea de istorie ca de un om, un om care respira, ajungi sa vezi istoria in cu totul alta lumina”,a explicat pentru „Romania libera” Constantin Cojocaru. „Sigur ca Ceausescu era un dictator, un comunist batran, care vorbea cu o limba de lemn neraschetat, de lemn de esenta tare, fag sau stejar ceva. Dar eu a trebuit sa ma apropii de el din perspectiva umana, pentru ca altfel ar fi iesit un film de lemn cu un personaj de lemn, jucat de un actor de lemn”.
Filmul lui Radu Gabrea este un amestec de documentar cu fictiune, pentru ca are in componenta interviuri reale cu martori oculari, ima?gini de arhiva, dar, din punctul in care in istorie a ramas o pata alba, regizorul a „colorat” rea?litatea cu un pic de fictiune. Astfel, in film apar mai multe momente despre care se stie foarte putin, de pilda ce au facut Ceausestii dupa ce au fost lasati balta pe un camp de pilotul elicopterului care-i luase de pe cladirea Comitetului Central din Bucuresti. De aici intram intr-un soi de road movie ce prezinta incercarea disperata a dictatorului de a ajunge la combinatul de oteluri speciale din Targoviste, la muncitorii despre care credea ca ii sunt fideli, drumul sau cu masina unui cetatean inspaimantat si socul lui Ceausescu cand incepe sa rea?lizeze ca in realitate era extrem de urat de popor. „Hai sa lasam deoparte perspectiva istorica si sa ne imaginam doi batranei pe un camp, singuri, lasati de capul lor”, ne propune Constantin Cojocaru.
„Ajung la sosea si el face semn masinilor care trec, la ia-ma, nene. Presedintele Romaniei, comandantul suprem al fortelor armate, ajunge sa faca auto?stopul. E comic intr-un fel, nu? Trece prima masina, opreste si cand soferul il recunoaste, pleaca in tromba. A doua masina ii ia si ii duce la combinatul …
