Duminica 24 mai 2015, de la ora 11.00, la Sala Atelier, in cadrul programului Conferintele Teatrului National, profesorul de neurochirurgie Alexandru Vlad Ciurea prezinta conferinta cu tema „Neuroanatomia ascunsa in picturile lui Michelangelo. Capela sixtinaa”.
„Michelangelo Buonarotti (1475-1564) a fost un geniu al artelor. Artist renascentist, de un talent inegalabil, Michelangelo a fost preocupat de sculptura, arhitectura, inginerie si, nu in ultimul rand, de anatomie. Este autorul unei serii de opere de arta nepretuite, printre care se afla si Pièta din Basilica San Pietro de la Vatican si statuia lui David din Galeria Academiei din Florenta.
Cu toate ca pozitia de artist al Bisericii Catolice nu ii permitea sa participe la disectii fara a se supune la riscuri substantiale, apar din ce in ce mai multe dovezi in legatura cu faptul ca Michelangelo era un anatomist desavarsit. Printre acestea se afla si multimea incredibila de detalii de neuroanatomie prezente in frescele sale de pe Capela Sixtina.
Intre anii 1508 si 1512. Michelangelo si-a etalat maiestria pictand, la ordinul papal al lui Iulius al II-lea, tavanul Capelei Sixtine din Roma. Frescele, care acopera o suprafata de aproximativ 1.000 de metri patrati, au fost incluse, datorita frumusetii si expresivitatii lor, in patrimoniul mondial al artelor.
Realizate doar din pensula si vopsea, picturile lui Michelangelo surprind structuri de o finete extraordinara, precum trunchiul cerebral si cisternele bazale, elemente care au putut fi analizate temeinic abia dupa aparitia microscopului operatora”, spune Alexandru Vlad Ciurea.
In urma unei analize independente a frescei „Separarea luminii de intunerica”, profesorul doctor Alexandru Vlad Ciurea propune ideea temerara ca intregul corp al lui Dumnezeu din aceasta pictura este realizat prin transfigurarea artistica a unei serii numeroase de detalii de neuroanatomie umana. Astfel, in fresca lui Michelangelo este surprinsa imaginea pe sectiune a unui ventricul IV cerebral, a intregului etaj diencefalic, a nucleilor thalamici, a sulcusului lui Monro, care se intinde de la ceea ce pare a fi un Apeduct Silvius pana la o structura pe care noi am identificat-o a fi foramenul interventricular al lui Monro.
De asemenea, in pictura lui Michelangelo este evocata silueta unui Corp Calos, element neuroanatomic de maxima importanta, si nu in ultimul rand prezenta lamei tectale cu cei …
