NATO nu va trimite propriu-zis forțe armate (din Vechea Europa) care sa staționeze in bazele din estul Europei. Cu alte cuvinte, modelul prezenței americane de tip „permanent” in Vechea Europa (inițiat dupa 1945, ajustat in anii ?90 și restructurat recent pe fondul pivotului Asiatic) nu se va aplica și Noii Europe.
Summitul NATO de la Newport, gazduit de Țara Galilor in 3-5 septembrie, are toate datele sa fie un summit istoric. Presiunea constanta a Rusiei pe flancul estic, revenirea impulsurilor revizioniste ale Moscovei și schimbarea frontierelor prin forța in Europa, destabilizarea graduala a Ucrainei, reașezarea Orientului Mijlociu și a Africii de Nord fixeaza coordonatele reuniunii. Se așteapta, așadar, recredibilizarea sistemului de descurajare prevazut de Articolul 5 și reintoarcerea Alianței la rutina primilor pași: apararea teritoriala. Dar oare va fi din nou un summit al marilor cuvinte, al conceptelor ambigue (gen „aparare inteligenta”), al sloganurilor fara acoperire („sa facem mai mult cu mai puțin”), al reafirmarii obiectivelor bugetare de 2% minimale și, cu toate acestea, imposibil de atins și al nesfarșitelor liste de capabilitați vitale rostogolite din 1999 pana astazi?
Sau poate va fi, in sfarșit, o reuniune cu dinți, cu decizii curajoase, cand se anunța pivotul Alianței și reasigurarea flancului estic, inclusiv prin desfașurarea semnificativa de baze și unitați NATO, sau elaborarea unor mecanisme de responsabilizare a statelor care nu-și indeplinesc angajamentele asumate. „Poate a venit timpul ca cei care vor sa fie acoperiți de Articolul 5 sa fie obligați sa plateasca; iar celor care aloca sub 1% sa nu li se mai aplice garanția de aparare colectiva”, dupa cum sugera Anne Applebaum in Washington Post. In același timp, o dimensiune importanta devine și problematica razboiului hibrid, o formula mixta, aflata la intrepatrunderea dintre insurgența și componenta convenționala și care speculeaza eșecul statului națiune in Ucraina sau Orientul Mijlociu extins.
Cert este ca, din mesajele transmise pana acum, deciziile vor respecta coordonatele Actului Fondator NATO-Rusia, in ciuda presiunilor exercitate de baltici, Polonia sau Romania. Cu alte cuvinte, se vor prefera masuri simbolice de creștere a vitezei de reacție a Forței de Raspuns a NATO, exerciții de aparare colectiva, desfașurarea de echipamente și provizii in caz de urgența. Totuși, Bucureștiul a avertizat prin vocea președintelui ca, deși sprijina o echilibrare a resurselor militare ale Alianței pe teritoriul UE, totuși nu ar susține „o diminuare a resurselor pentru flancul estic in detrimentul resurselor alocate zonei nordice: țarile baltice si Polonia”. Sa fie oare Romania pregatita sa blocheze Consiliul Nord-Atlantic in cazul in care masurile de reasigurare strategica ar favoriza preponderent flancul nordic?
