Nutritionistul Amedeo Grigorean spune ca, in ciuda faptului ca ar trebui sa renuntam la extrem de multe alimente toxice, care pot duce inclusiv la aparitia cancerului, avem la dispozitie o gama uriasa de alimente care provin din surse cat mai naturale si nealterate.
Nutritia este o disciplina in stransa conexiune cu medicina, dar ale carei baze stiintifice s-au pus relativ recent. In acest context, nutritia ramane un subiect complex, sofisticat si foarte dinamic, care in lumina studiilor si descoperirilor stiintifice recente, combinate cu experienta alimentara veche de milenii, adauga permanent noi si noi nuante conceptului de alimentatie sanatoasa. „Romania liberaa” a prezentat in editia sa din 29 aprilie o discutie cu medicul nutritionist Amedeo Grigorean, din cadrul Centrului de Radioterapie Amethyst, despre principiile de baza ale alimentatiei. Astazi, acelasi doctor ne spune ce presupune o alimentatie corecta pentru persoanele diagnosticate cu afectiuni oncologice.
Prima recomandare pe care doctorul Amedeo Grigorean o face pacientilor este sa fie deschisi la ideea ca fiecare dintre noi este unic, iar aceasta unicitate, desi atat de mult trecuta cu vederea, este extrem de evidenta: de la unicitatea codului genetic si a amprentelor digitale, pana la preferintele alimentare si aparatul enzimatic al fiecaruia, care dicteaza modul in care vom digera diverse alimente, sunt sute, poate chiar mii de caracteristici care contureaza un profil personal special al fiecarei persoane in parte.
Iar prin identificarea unor parametri bine studiati dinainte, fiecare pacient este evaluat individual si primeste o solutie personalizata, atat din punct de vedere medical, conform protocoalelor oncologice internationale, cat si din punct de vedere nutritional, conform unei anumite tipologii genetice, unui profil metabolic personal, precum si unor caracteristici mai simple, dar foarte importante, cum ar fi tipul somatic, preferintele si obiceiurile personale si familiale, accesul la anumite tipuri de surse alimentare si, evident, tipul patologiei, localizarea, stadiul bolii, existenta sau nu a unor reactii adverse si specificul terapiei utilizate – radioterapie, chimioterapie, hormonoterapie, chirurgie sau diverse combinatii ale acestora.
Nutritionistul Amedeo Grigorean tine sa insiste asupra evitarii la maximum a celor patru grupe de alimente considerate foarte toxice:
1. zaharul si indulcitorii artificiali si orice aliment sau preparat care le contine, inclusiv, sub–liniez, dulciuri facute in casa – faptul ca un preparat culinar este facut in casa nu il face implicit sa fie sanatos, daca ingredientele utilizate nu sunt naturale, asa cum este cazul zaharului;
2. faina alba si orice aliment sau preparat care o contine, deoarece proportia foarte mare de gluten din ea o face extrem de daunatoare atat la nivel intestinal (de la simple malabsorbtii pana la inflamatii ale mucoasei intestinale, boli intestinale grave, intolerante de diverse grade), cat si la nivel cerebral, unde pot aparea boli degenerative foarte grave;
3. orice tip de grasime trans sau alte grasimi modificate chimic, de la margarina pana la grasimile utilizate in produsele de tip fast-food sau junk-food, cele care dau un gust apetisant acestor produse, dar efectul asupra sanatatii este foarte nociv;
4. toate produsele care contin aditivi chimici de tipurile conservanti, coloranti, potentiatori de gust si arome (o mare parte din asa zisele a”E”-uri, dar si altele, prea multe pentru a fi enumerate aici)
Sursa, combinatia?si proportiile conteaza
Am putea ajunge, dupa o analiza superficiala a enumerarii de mai sus, la concluzia ca nu prea ne mai raman multe de mancat. Dimpotriva, subliniaza nutri-tionistul, avem o gama uriasa de alimente la dispozitie, daca ne gandim la faptul ca in aceasta patologie oncologica nu avem restrictie absoluta de la nici o grupa alimentara principala, cu conditia ca acestea sa provina din surse cat mai naturale si nealterate si sa fie utilizate in combinatiile corecte si in proportii adecvate.
Evident, exista conceptul de „piramida a alimentatiei sanatoasea”, care a fost in mod oficial elaborata la Universitatea Harvard prin 2007 si care este un instrument extrem de folositor pentru o alimentatie corecta si care a suferit numeroase modificari si adaptari. In acest context, important este sa fim siguri de provenienta alimentului pe care il alegem si sa il combinam corect, iar cantitatile sa fie atent masurate. Pentru a exemplifica cu cazuri concrete, voi atinge cateva subiecte care apar mai frecvent in discutiile actuale cu pacientii aflati in terapie, doctorul Amedeo Grigorean va raspunde la? cateva intrebari foarte a”fierbinti” in domeniu:
Subiectul cel mai controversat este cel al consumului de carne. Aud zilnic, chiar de la intrarea in cabinet, afirmatia „am renuntat total la carnea” sau intrebarea „am voie sa mai mananc carne?a”. Stiu ca la acest subiect voi provoca polemici printre spe-cialisti, polemici care au existat si vor continua sa existe, deoarece inca nu s-a dat un raspuns definitiv stiintific. Exista argumente pro si contra si voi expune modelul meu de gandire si argumentatia pe care o sustin.
Controversa „vegetarian versus omnivora” este foarte veche si pune fata in fata, in mod esential, urmatoarele argumente: adeptii stilului omnivor sustin ca nu putem trai fara cei noua aminoacizi esentiali pe care ii gasim (aproape) numai in produsele de origine animala, iar vegetarienii aduc drept argument un numar urias de adepti ai acestui stil de alimentatie care nu numai ca traiesc, aparent, fara acei aminoacizi esentiali, dar sunt si extrem de sanatosi si longevivi.
De fapt, lucrurile nu pot fi reduse la o perspectiva atat de simplista, caci se pare ca fiecare are partea lui de adevar. Este un lucru evident, vizibil cu ochiul liber, ca de-a lungul evolutiei istorice a speciei ne-am adaptat diferit la sursele de hrana si aparatul enzimatic al fiecaruia, asa cum spuneam mai devreme, este diferit. Iar printr-o simpla evaluare a profilului metabolic al persoanei, care se poate face atat prin teste genetice scumpe si sofisticate, cat si printr-un simplu chestionar, un set de intrebari referitoare la efectul unor alimente asupra organismului, putem determina care este tipul de alimentatie cel mai potrivit pentru fiecare in parte si in ce masura carnea si alte protei-ne de origine animala (lactate, oua) pot sa faca parte sau nu din alimentatie.
Si da, pentru a da si o tenta personala afirmatiilor de mai sus, pot sa afirm cu certitudine ca aceste grupe de alimente si in special carnea rosie au un nivel mai ridicat de toxicitate pentru organism, daca ne gandim doar la acidul uric, ca sa nu intram in multe detalii, care in concentratie mare poate sa ne afecteze rinichii, articulatiile si alte lucruri care tin de sanatate. Acesta este motivul pentru care recomand cantitati mici din aceste alimente, chiar si la cei cu metabolism orientat spre proteina, si intotdeauna insotite de cantitati mult mai mari de legume crude.
Cei care au un metabolism mixt, oarecum avantajati, mai flexibili, pot sa fie vegetarieni, daca doresc, sau pot adopta si stilul ovolactovegetarian, desi pot sa consume si carne ocazional. Cei care au un profil orientat spre proteina, sunt mai putini, dar sunt foarte bine definiti, daca trec pe regim vegetarian, in cateva luni pot ajunge la tulburari digestive destul de neplacute. Dar aceasta evaluare se poate face numai de catre un specialist.
Daca ne referim strict la oncologie, este un lucru constatat experimental, nu neaparat pe studii, pentru ca nutritia e prea tanara ca sa aiba atat de multe studii precum medicina alopata, ca cei care consuma mai putina carne, daca li se potriveste si profilului metabolic, au o mai mica probabilitate decat ceilalti sa dezvolte un cancer sau, daca il fac, se vindeca mai repede ori trec mai usor peste asta.
Sa discutam si controversatul subiect al laptelui si lactatelor. S-a facut si se face un mare caz de celebrul de acum „studiu Chinaa”. E un studiu urias, pe multe persoane, pe un mare interval de timp, unii specialisti il considera de referinta, altii il desconsidera. Nu e cazul aici sa il calificam sau nu. Important este ca studiul pleaca de la o premisa corecta, si anume intrebarile „de ce omul este singurul mamifer care mai consuma lapte dupa intarcare si daca este bine …
