O intreaga ramura a poporului roman se stinge sub ochii nostri

Știri din aceeași categorie

DISTRIBUIE!

Vlahii, despre care George Murnu credea ca au intemeiat Imperiul Asanestilor, au ajuns azi o comunitate care mai numara doar cateva mii de personae.
Cati meglenoromani mai traiesc in lume? Este vorba de acea ramura care, potrivit unor istorici precum Gustav Weigand sau George Murnu, ar fi contribuit la crearea celei mai marete alcatuiri statale medievale a romanilor, Imperiul Asanestilor, care mai este cunoscut in istoriografie drept Imperiul Romano-Bulgar, Taratul Romano-Bulgar sau, potrivit istoricilor bulgari, Cel de-al Doilea Tarat Bulgar. Meglenoromanii se pierd, incetul cu incetul, in mijlocul populatiilor balcanice.
Procesul de asimilare a inceput in secolul al XIX-lea, iar specia?listii in etnografie se tem ca aceasta populatie va pieri curand. Cele mai optimiste estimari arata ca in lume ar mai exista 20.000 de vorbitori ai dialectului meglenoroman al limbii romane. Insa realitatea ar putea fi mult mai tragica. In Grecia, mai exista doar aproximativ 4.000 de meglenoromani, gru?pati in nord, la granita cu Macedonia. Arealul lor include micul oras Nanta si sapte sate din jurul sau. In Turcia, acolo unde au fost expulzati fortat la finalul ultimului razboi turco-grecesc, mai traiesc 3.700 de meglenoromani, grupati in doua sate din Tracia turceasca. In Macedonia, doar vreo 200 de personae mai vorbesc meglenoromana, iar in Romania au existat, la ultimul recensamant, 850 de familii vorbitoare ale acestui dialect. Cele mai multe sunt grupate in satul Cerna din judetul Tulcea.
O istorie neguroasa
Originile meglenoromanilor se pierd in negurile epocii migratiilor. Dupa unii istorici, precum Konstantin Jiricek, meglenoromanii ar fi urmasii unui amestec de pecenegi si romani, asezati la vest de Vardar, in anul 1091, de catre imparatul bizantin Alexios Comnenul. Ipoteza lor este bazata pe anumite parti?cularitati lingvistice si pe trasaturile vag asiatice ale multor meglenoromani. Alti istorici, precum George Murnu si Gustav Weigand, sunt de parere ca meglenoromanii ar fi, de fapt, urmasii acelor vlahi care in Evul Mediu ar fi intemeiat Imperiul Romano-Bulgar si care, sub presiunea bulgarilor slavizati care au preluat puterea in statul intemeiat de Asanesti, s-ar fi retras spre sud, pana pe teritoriul din jurul orasului Nanta. O a treia ipoteza, avansata de savantul Pericle Papahagi, arata ca meglenoromanii ar fi, de fapt, urmasii romanilor sud-dunareni care, in Evul Mediu, au ramas mai mult in contact direct cu romanii nord-dunareni, apoi au migrat spre Sud.
?Exista si parerea ca, de fapt, toate cele trei ipoteze ar putea fi adevarate, in parte. Iar meglenoromanii sa fi fost de fapt un amestec de pecenegi si de romani, o populatie care locuia pe ambele maluri ale Dunarii, si care i-ar fi dat atat pe intemeietorii Imperiului Asa?nes??tilor, cat si pe cei ai romanilor megleniti de azi. Dialectul meglenoroman nu are decat foarte putine influente slave, comparativ cu dialectul vorbit de romanii nord-dunareni sau dacoromani. In schimb, influen?ta greceasca asupra acestui dialect este foarte importanta.
Meglenoromana are o serie de par?ti?cu?la?ritati care o dife?ren?tiaza net de dialectual aroman. Cercetarile etnologilor confirma faptul ca meglenoromanii au venit dinspre nord. Una dintre tradi?tiile lor de Craciun poate fi intalnita si la alte populatii din zona Dunarii, cum ar fi sarbii. Este vorba de bondic, un butuc de stejar pe care capul familiei meglenoromane il aduce in gospodarie cu putin timp inainte de Craciun, apoi ii da foc de Boboteaza. Aceasta traditie s-ar fi nascut intr-o zona montana, spun etnologii, care cred ca, in lunga lor migratie spre sud, meglenoromanii ar fi poposit in Muntii Rodopi. Traditia bondicului se regaseste in comuni?tatile sarbesti sub numele de bandjak.
In Evul Mediu, meglenoromanii erau renumiti pentru vitejia lor, in special cei din satul Osani. Acestia au fost ultimii care au fost supusi de otomani in inaintarea lor spre nord. Meglenoromanii erau organizati autonomi si fiecare din satele lor se afla sub conducerea unui capitan. Titlul reflecta rosturile militare pe care meglenoromanii le-au avut de-a lungul istoriei. Ei s-au amestecat putin cu aromanii, de care ii desparteau numeroase aspecte culturale. In …

spot_img