„Semnalmente: talia 1,65-1,70 m, corpolent si robust, parul negru carunt, sprancenele negre, barba si mustatile rase, ochii verzui, nasul, gura, urechile normale, barbia rotunda, semne particulare nu are.a” Asa arata portretul facut de informatorul Securitatii (CNSAS, Dosar nr. 3553), pe la mijlocul anilor 1950, lui Ieronim Budac, taran din Cartisoara plecat, la inceputul secolului trecut, in America si anturat in gasca temutului Al Capone.
Ieronim a fost „recrutata” de celebrul gangster din Chicago dupa o pilda de un curaj nebun intr-o intamplare numai buna de film. Scena e redata in monografia satului Cartisoara, scrisa de Traian Candulet si Ilie Costache (editura Mega Mix, Iasi, 2012). Intors in tara, Ieronim a povestit rudelor ca in perioada Prohibitiei a fost angajat de Al Capone ca sa transporte whisky. Intr-una din aceste misiuni, Politia Federala i-a dat de urma. Avea masina incarcata cu bautura. Recomandarea parinteasca a marelui boss era sa nu fie prins si sa stearga orice urma, asa ca Ieronim a plonjat cu camionul in fluviul Mississippi, salvandu-se de doua ori: o data de la o moarte aproape sigura si a doua oara din mainile politiei. „Scarfacea” a apreciat eroismul ardeleanului si i-a permis sa isi deschida un birt ilegal in Chicago. Ieronim si-a facut cazan si a inceput sa produca palinca, licoare apreciata de mai-marii lumii interlope din Chicago.
„Noi nu stiam cine-i Al Capone acesta. Unchiul ne povestea de el si de banditii de acoloa”, povesteste Marian, nepotul lui Ieronim, citat de saptamanalul „Corso”. Marea uimire a taranilor de la poalele Fagarasului a fost atunci cand au aflat ca in America nu puteai bea nici o gura de rachiu. Mai mult, puteai fi si arestat pentru asta. Budac a fost arestat de trei ori. A reusit sa fuga din America si s-a refugiat in Brazilia. Nici acolo nu a trecut neobservat, fiind cautat de autoritati, dupa o reglare de conturi intre mafioti. Pentru a nu ajunge din nou dupa gratii, romanul a preferat sa se intoarca acasa, scrie ace-easi publicatie.
Traian Candulet povesteste ca, o vreme, Budac a primit scrisori de la gangsterul american, care astepta sa fie eliberat din inchisoarea Alcatraz. Intre cele doua razboaie mondiale, povestile cu gangsteri circulau prin Cartisoara mai ceva ca legendele romanesti cu haiduci. Multi localnici au cautat norocul in lumea noua. Candulet mai spune ca in banda lui Al Capone au fost mai multi barbati din Cartisoara: „Ieronim Budac, Filimon Folea si Ioan Blendea, Titi din Cartisoara au facut, in vremea Prohibitiei, contrabanda cu alcool in Americaa”.
Autobiografia
„Subsemnatul Ieronim Budac, din satul Oprea Cartisoara, comuna Streza Cartisoara, Raionul Fagaras, fiu al lui Aurel si Maria, nascut in anul 1897, luna Maiu, ziua 6, in Oprea Cartisoara, de prezent sunt divortat de sotie din cauza credintei, fiind ca nevasta a trecut la religia adventista de ziua a 7-a, din care cauza am ajuns la divort. […] Clase primare 4 de sub era Maghiara. Armata nu am facut. Ma ocup cu agricultura si mai lucrez si la joagarul intreprinderii forestiere din sat, care a fost proprietatea mea pana in anul 1948, cand s-a nationalizat.
Situatia parintilor inainte de 1950 a fost 9 jugare pamant. Alta situatie nu a fost la parinti intru cat tata a murit cand ieu ieram copil de 6 ani. Acest pamant l-am impartit 5 frati care am fost la parinti. Pana la etatea de 17 ani am fost la mama. Fiind vaduva cu 5 copii, tot timpul am fost cioban la oi. La etatea de 17 ani, mama m-a trimis in America, ca sa pot ajuta mai bine, insa s-a inselat ca ieu, ajuns in America, am lucrat cu 10 centi pe ora, adeca 10 ore cu un dolar. Acesti bani nu-mi ajungeau sa mananc si sa ma imbrac.
Am plecat in anul 1914, iarna, iar in primavara a inceput razboiul si pana in anul 1918 nu am mai putut coresponda cu cei de acasa. In acest timp m-am casatorit cu fiica lui Tarcea Ion, din Streza Cartisoara, care se afla si ea in America. Am stat cu nevasta acolo pana in 1921, cand am venit in Romania. Am stat in sat pana in 1924, cand am plecat iar in America, dar de data asta am plecat singur, nevasta a ramas in Romania. M-am intors in patrie in 1925 ianuarie 20. Am sosit in sat, unde am stat si unde sunt si azi. Dupa ce am venit in sat, in anul 1925 vara, am consturit un joagar (ferastrau) manat cu apa si am lucrat tot timpul la joagar pana in anul 1928. Am cumparat un cazan de fiert rachiu din fructe cu care m-am ocupat tot timpul si cu cele 2,35 ari de pamant pe care ii posed de la parinti si ceva cumparatura putina.
In anul 1925, la adunarea generala a cooperativei, m-a ales poporul in consiliul de administratie, unde am stat 15 ani, ocupand functia de secretar local si mai pe urma ca presedinte. Ca presedinte am cumparat casele cooperativei care azi sunt proprietatea cooperativei, unde se gaseste sectia de beuturi. In anul 1933 toamna, am fost ales ca primar la comuna cu o majoritate mare de voturi date de popor. Am intrat in functia de primar numai prin ianuarie 1934 deoarece mi-a fost apelata alegerea de alti contra candidati pe motiv ca eram sarac si nu aveam numai casa.
Am stat primar pana in anul 1938, cand am fost schimbat. In cei 4 ani de primarie am construit un local mandru de scoala, care se vede si azi impreuna cu tot poporul care ma asculta foarte mult. Prin anul 1939 am fost numit din nou ca primar de catra Prefectura Fagaras. Am stat primar pana la venirea legionarilor la putere, cand am plecat din primarie. Dupa plecarea legionarilor de la guvernare, prin 1941 septembrie 15, am fost numit din nou primar de Prefectura Fagaras. Am fost primar pana in anul 1944, cand mi-am dat demisia. In acesti 3 ani de primarie am procurat materialul pentru noul local de scoala si sala culturala.
[…] Politica: am fost primar sub Partidul Liberal, cand trebuia sa fac politica cu ei, mai pe urma am fost la Social Democrati Titel, pana la ruperea partidului, iar de atuncea si pana in prezent nu mai fac politica, fiind om singur si fara nici un ajutor.a”
Aceasta este autobiografia scrisa la Securitate de Ieronim Budac, la data de 27 noiembrie 1954. Bineinteles, nici o vorba despre Al Capone.
La toate acestea, merita adaugate cateva detalii de fundal. Ieronim Budac ramane fara tata la varsta de 6 ani. Unul dintre modelele din copilaria sa care au umplut acest gol a fost unchiul sau, Andrei Budac din Cartisoara, unul dintre ultimii si cei mai temuti haiduci din Transilvania. Povestea legendarului erou local („Foaie verde siminic, auzit-ati de-un voinic?/ Foaie verde de secara, de Budac din Cartisoaraa”, spune una din variantele baladei dedicate lui) o aflam tot din mo-nografia satului Cartisoara.
La 18 ani, fara stirea parintilor sau a fratilor mai mari, Andrei Budac traverseaza muntii, prin Vama Ciucului, si se alatura cetei de haiduci a temutului Tican. Dupa moartea acestuia, Andrei devine seful cetei de 12 haiduci pe care o va conduce vreme de 20 de ani. Se spune despre el ca era un barbat voinic, de o putere herculeana, impunand respect tuturor. Ca orice haiduc, a ajuns in vizorul poterei, pe capul lui punandu-se o recompensa consistenta. A murit tradat de unul dintre tovarasii sai. „In noaptea de 29 spre 30 ianuarie 1912, la capatul unui podet improvizat, cand venind de la fagadaul din Streza cu intentia de a trece peste firul inghetat de apa al Balii dincolo, la el in Oprea, Andrei este asteptat de un pluton de jandarmi cu pene de cocos la chipie, care au tras din armele lor, fara nici-o somatie. Andrei reuseste sa duca la ochi arma de care era nedespartit si sa apese pe tragaci. Incarcatorul lui, insa, era gol. Unul din cei mai apropiati ortaci ai sai ii golise arma inainte de a parasi crasmaa”, scriu cei doi autori ai monografiei. Probabil ca spiritul de aventura si de libertate al lui Ieronim Budac a fost inspirat si de figura unchiului sau.
Securistii l-au recrutat „prin constrangerea”
Cercul se inchide intr-un fel: inspirat in copilarie de un haiduc, apoi ajuns el insusi un haiduc urban, Ieronim Budac intra in vizorul Securitatii din cauza altor haiduci: grupul partizanilor anticomunisti din Muntii Fagaras, condus de Ioan Gavrila Ogoranu. De ce a fost ales? Explica informatorul care l-a cooptat. Argumentele tin adeseori si de umorul involuntar al epocii:
„Intrucat cu toate studiile efectuate de catre subsemnatul, la Regionala Stalin, in materialele care priveau banda „Gavrila”, nu a re?esit nici un obiectiv concret care sa fie urmarit operativ, si, totodata, nu mi sa predat nici un fel de agentura, de la prim inceput si conform Ordinelor primite la Regiune, am procedat la punctarea si studierea de elemente pentru a se recruta ca informatori deoarece in mai sus mentionata …





