Muzeul National al Taranului Roman va invita in perioada 16 octombrie-9 noiembrie 2014 sa descoperiti, dincolo de Maramuresul fotografiilor sau al documentarelor TV, care vorbesc despre imaginea idilica a unui spatiu traditional autentic, chipurile-biografii ale unor oameni ai locului. Vernisajul expozitiei „Spiritul Sapantei”, un proiect intercultural initiat de artistii israelieni Haim Maor si Nora Stanciu, avandu-l ca invitat pe Dumitru Pop Tincu, sculptorul taran al crucilor din Cimitirul Vesel, are loc astazi la ora 18.00. In deschidere va concerta grupul Iza.
Expozitia „Spiritul Sapantei” (al carei curator este Lila Passima) filtreaza ca intr-un jurnal vizual subiectiv povesti pictate, sculptate, cusute sau inregistrate, intr-o formula totodata postmoderna si melancolica, surprinzand cu vitalitate si expresivitate un intreg imaginar al cotidianului taranesc al locului.
Chipurile lui Haim
Pictura lui Haim Maor este una foarte directa, construita printr-o privire particulara, care uneori pare ca face trimiteri la conturul sintetic al desenului cu care iconarii incep pictura pe sticla, dar si la reciclari ale desenelor flamande, impresioniste, de banda desenata contemporana sau ale unui realism poetizat. Chipurile taranilor pictate de Haim devin imagini iconice ale satului maramuresean contemporan intr-o reciclare postmoderna care surprinde sintetic elemente de culoare locala, umor, atmosfera taraneasca, dar si recuperarea unui stil frust, naiv, local, aglutinat cu interventii personale care tin de un instrumentar specific artei contemporane. Taranii lui Haim sunt desenati fotografic, chiar daca instrumentele de lucru sunt cele clasice: creion, pastel, culori de apa.
Melancolia si dorurile Norei
Ca Spiritul Sapantei este puternic si viu o demonstreaza din plin chiar picturile Norei Stanciu.
Nora picteaza cu sufletul. Asa cum taranii pictau pe vremuri icoanele. Intoarcerea la autoportret a Norei ne este dezvaluita printr-o serie de treceri delicat construite, de la expresivitatea frusta si frumusetea decoratiei viu colorate de pe ia maramureseana, a farfuriilor si a stergarelor de culme din casele tarancilor, la delicatetea aristocratica a broderiei de la oras si a parfumului interioarelor de casa veche, ipostaziate in atmosfera naturilor statice. Picturala, poetica, melancolica dupa ingenuitatea si frumusetea lumii taranesti cu care intra in dialog usor si neconditionat, lumea …
