Oradeanul Nicolae Mihaila va studia de anul viitor la Universitatea de Muzica din Viena, desi mai sunt trei ani pana va absolvi liceul . Adolescentul va urma, in paralel, cursurile universitatii vieneze si cele ale liceului oradean de arta. Astfel de exceptii se fac numai pentru copiii considerati supradotati.
„Daca nu canti manele, nu ai niciun viitor ca artist in Romania”, sunt cuvintele unui tanar de 15 ani din Oradea, un genial pianist care a reusit performanta ca, dupa numai sapte ani de studiu, sa fie selectat pentru a urma cursurile Universitatii de Muzica din Viena, in paralel cu cele ale Liceului de Arta din Oradea.
Anul viitor, Nicolae Mihaila va incepe sa se pregateasca la Viena, o astfel de exceptie fiind facuta de renumita universitate doar pentru copiii considerati supradotati.
Oradeanul este incantat de perspectiva, insa ceea ce-si doreste cu adevarat este sa se stabileasca, intr-un final, la Zurich. „Este locul care mi se potriveste ca o manusa. Imi plac mentalitatea oamenilor, civilizatia si cultura”, spune Nicolae Mihaila, care, dincolo de faptul ca e un geniu al pianului, este un tanar absolut normal, cu preocupari specifice varstei.
Evolutie promitatoare
Cum ar spune tatal sau, mari interpreti din Romania nu se pot lauda cu ce a realizat Nicolae Mihaila in doar sapte de ani de studiu. Cele 22 de premii castigate pana in prezent prefigureaza un viitor care suna mai bine decat o sonata a lui Haydn.
Evident, inzestrat cu un talent nemaipomenit de a interpreta cu naturalete cele mai complicate sonate, Nicolae beneficiaza nu doar de sprijinul Celui-de-Sus, ci si de ajutorul parintilor, care au stiut sa-i descopere si sa-i cultive talentul.
Geniu modern
In ciuda carierei de pianist si a seriozitatii implicate de studiul muzicii clasice, Nicolae nu se muleaza pe imaginea impamantenita a geniului retras si neinteles. Nicolae este genial, insa aici se opreste asemanarea dintre el si virtuozii clasici.
Are o viziune matura asupra vietii, insa este un tanar modern, caruia ii place sa navigheze pe internet in cautare de concursuri pentru pian, dar si sa joace fotbal, fiind un infocat sustinator al echipei Steaua.
Pianul ramane insa cea mai mare pasiune a lui. „Daca nu mi-ar face o placere enorma sa cant la pian, as fi renuntat de mult timp. M-as fi orientat spre altceva”, spune tanarul Sagetator care a inceput sa studieze acest instrument la insistentele mamei sale.
Evolutia sa a implicat cel putin patru ore de exercitii pe zi, in weekenduri si in vacante Nicolae stand in fata pianului pana la sase ore pe zi.
Succesele sale de pe plan artistic nu i-au afectat nici atitudinea de tanar modest, nici notele de la scoala, fiind premiant in fiecare an. Pentru tot ceea ce a realizat pana in prezent, Nicolae tine sa multumeasca profesoarei Fekete Elisabeta, dar si intregului colectiv de profesori de la Liceul de Arta, care, fiecare in parte, l-au influentat pozitiv.
