Clasa politica, flancata de specialistii din domeniu au avut polemeici aprige de-a lungul timpului, venind cu argumente pro si contra celei mai bune forme de parlamentarism. Partizanii unicameralismului au invocat rapiditatea, fluiditatea, cursivitatea activitatii legislative, inlesnirea relatiei parlament-executiv, in paralel cu intretinerea si cheltuielile mai mici necesare pentru functaionarea unui aseemenea sistem legislativ. De cealalata parte, dezavantajele tin mai mult de potentialele riscuri pentru democratie si calitatatea activitatii legislative: o reprezentare mai scazuta si mai putin fidela a vointei electoratului, o reflectare mai slaba a unui spectru cat mai larg de interese si aspiratii, pericolul subordonarii sau dominarii parlamentului de catre partidul care detine majoritatea sau de catre Guvern, plus scaderea calitatii si consistentei actului legislativ in favoarea celeritatii.
Bicameralismul este contestat pentru procedura de adoptarea a legilor mult mai anevoiasa. El presupune presupune un consens mai larg, o deschidere catre dialog mai ampla, medieri intre puncte de vedere diferite ale celor doua camere daca aceastea apar pe un proiect de lege – in general un mecanism mai greoi de adoptare a legilor, cu posibilitatea de respingere de catre o camera a unor proiecte legislative. Parlamentul bicameral presupune totodata o crestere considerabila a costurilor, posibile disensiuni la nivelul camerelor, cat si intre acestea si Executiv, chiar presedinte, care ar agita scena politica, cu eventuale efecte negative in planul vietii social-politice si economice.
Imagine negativa a Parlamentului, versus economii de 30 de milioane de euro
Parlamentul bicameral al Romaniei se bucura in acest moment de o imagine foarte proasta si de un nivel de incredere foarte scazut din partea populatiei. Ultimele sondaje facute pe aceasta tema par a crea premisele favorabile proprunerii presedintelui Traian Basescu de organizare a unui referendum popular in ziua alegerilor prezidentiale pe tema legislativului unicameral si al reducerii numarului de parlamentari. In plina criza economica pentru romanul de rand cuvinte precum reducerea cheltuielilor Parlamentului si descurajarea coruptiei au importanta mai mare decat calitatea actului legislativ sau controlul reciproc al puterilor in stat.
Parlamentul Romaniei numara in prezent 137 de senatori si 334 de deputati. Bugetul aprobat la inceputul anului stabilea cheltuieli totale de 114 milioane de lei pentru Senat si de 303 milioane de lei pentru Camera Deputatilor. In aceste bugete intra atat cheltuielile propriu-zise ale parlamentarilor (salariul, biroul parlamentar din colegiul nominal in care a fost ales si cel de la Parlament, cu toate dotarile si personalul aferent, masina de serviciu, plata chiriei pentru cei care nu sunt din Bucuresti, diurna, etc), cit si cele legate de intretinerea spatiului din Palatul Parlamentului.
O reducerea a aparatului legislativ de 171 parlamentari cu toata cohorta de consilieri si functionari aferenti are aduce o economie la stat mai mare decat bugetului Senatului, posibil peste 30 de milioane de euro annual, o suma deloc de neglijat.
Spectul autoritarismului
In tabara adversarilor unicameralismului sunt invocate mai multe aspecte. Astfel, rapiditatea, usurinta in adoptarea legilor, ar fi in detrimental calitatii si consistentei actului legislativ, al unor dezbateri mai aprofundate in ceea ce priveste propunerile avansate in Legislativ. Totodata, un Parlament unicameral ar crea premisele instaurarii despotismului parlamentar sau chiar a dictaturii, pe fondul existentei unei posibilitati mai mari de subordonare sau dominare a sa de catre o forta politica care ar detine majoritatea si care ar putea lua hotarari arbitrare in defavoarea drepturilor minoritatilor.
O alta problema ar fi ca, sub aspectul democratiei, Parlamentul unicameral nu ar constitui o reprezentare prea fidela a vointei poporului. Parlamentul bicameral asigura o reprezentare mai larga a vointei electoratului, a tuturor claselor si gruparilor sociale, a fortelor politice existente.
Rol mai important pentru minoritati in sistemul unicameral
Singurii benficiari ai acestui sistem ar fi reprezentantii minoritatilor nationale care au asigurat prin constzitutie reprezentativitatea in parlament. Rolul lor ar putea creste in cadrul unui parlament format numai din 300 de membri. Acest lucru a fost sesizat si de catre senatorul UDMR, Gyorgy Frunda „Daca UDMR obtine 6% la viitoare alegeri, atunci din cei 300 de parlamentari noi am avea alti 18. In total , minoritatile ar avea 36 de parlamentari, adica un procent de 12%”, a atras atentia Frunda, in cadrul unei emisiuni televizate.. In prezent, din cei 471 de parlamentari, 49 apartin minoritatilor, putin peste 10% din total. In cazul unui parlamentar unicameral, importanta lor ar creste la 12%, un plus important in jocurile politice bazete pe votul din parlament.
Unicameralismul, specific tarilor nordice
In UE, majoritatea statelor membre au parlament bicameral, insa exista si state in care legislativul are o singura camera. La vecinii bulgari de la sud de Dunare functioneaza Narodno Sabranie – Adunarea Nationala, cu 250 de membri, alesi pentru patru ani. Camera Reprezentantilor din Cipru are doar 57 de alesi cu mandat pe 5 ani de zile. Mai toate tarile nordice au traditie unicamerala: Folketing in Danemarca, Eduskunta, parlamentul finlandez, cu 200 de membri sau Riksdag-ul suedez cu 349 de membri, alesi pentru patru ani sunt exemple perfecte de functionarec a acestui sistem legilastiv.
El poate fi regasit si in cazul tarilor baltice: Estonia este reprezentata de 101 parlamentari in Riigikogu, in Lituania, Seimas este constituit la fiecare patru ani si are 141 de parlamentari, iar Letonia are Saeima, cu 100 de membri, alesi pentru patru ani.
Mai la sud, grecii se simt foarte bine reprezentati doar de o singura camera legislativa formata din 300 de alesi, Vouli ton Ellinon. Şi in Ungaria, sistemul unicameral este la el acasa: Orsz?ggyűl?s, parlamentul unicameral ungar, are 386 de membri alesi pentru patru ani.
Portugalia este reprezentata doar de230 de parlamentari reuniti in Assembleia da Rep?blica.
Sistemul unicameral mai poate fi regasit si in cazul statelor nemrbre UE: Croatia, Norvegia, Serbia, Muntenegru, Turcia, Ucraina, Armenia, China, Bangladesh, Cuba, Islanda, Iran, Irak, Macedonia, Noua Zeelanda, Venezuela, Singapore, Coreea de Sud, Israel si Liban sunt doar cateva din tarile care au optat pentru aceasta formula legislativa.
Avantajele si dezavantajele sistemului bicameral
Avantaje
1. Controlul reciproc al celor doua camere legislative, in paralel cu controlul mai riguros a activitatii executivului
2.Un proces legislativ de calitate, bazat pe o dezbatere mai eficace si mai profunda
3. Reprezentativitate mai larga a populatiei, un parlamentar fiind ales de un numar mai mic de electori
Dezavantaje
1. Procedura greoaie si indelungata de adoptare a actelor normative
2. Risc de lipsa de consens intre cele doua camere pe marginea unui proiect de lege
3. Costuri ridicate de intretinere si functionare datorat numarului mare de parlamentari si personalului administrativ care ii deservesc
Avantajele si dezavantajele sistemului unicameral
Avantaje
1. Proces mai rapid si mai eficient de legiferare
2. Costuri mai reduse de functionare
3.Se elimina contradictiile dintre cele doua camere
4.Inlesnirea relatiei Parlament-Executiv
Dezavantaje
1. Creeaza premisele autoritarismului si deciziilor arbitrare, prin faptul ca exista o mult mai mare posibilitate de subordonare sau dominare a sa de catre o forta politica majoritara
2. Nu constituie o reprezentare prea fidela a vointei poporului, intrucat numarul redus al membrilor sai este limitativ
3. O calitate mai redusa a legilor elaborate, procesul electoral fiind unul mai superficial
4. Control mai slab al Executivului si a Presedintiei
