Ziua de 15 august sau Sfanta Marie Mare este, in mod traditional, una a pelerinajelor, mai ales in Transilvania si Banat. Traditia pelerinajelor are origini catolice si dateaza inca din Evul Mediu, atunci cand mari multimi de oameni porneau pentru a-si cauta mantuirea.
In Romania, cel mai mare pelerinaj are loc de Rusalii, la Sumuleu Ciuc, unde credinciosii romano-catolici celebreaza victoria secuilor catolici, condusi de un calugar franciscan, asupra principelui maghiar al Transilvaniei, Ioan Sigismund Zapolya, care dorea sa impuna si in Secuime reforma protestanta. Daca la Sumuleu Ciuc este organizat cel mai mare pelerinaj intr-un singur loc, de Sfanta Marie Mare se inregistreaza cel mai mare numar de pelerini care pornesc la drum pentru a cinsti asa cum se cuvine Adormirea Maicii Domnului, sarbatoarea ridicarii la Cer a Fecioarei Maria cu sufletul si cu trupul. Cele mai mari pelerinaje au loc la Nicula, in judetul Cluj, si la Maria Radna, in judetul Arad.
Icoana facatoare de minuni de la Nicula
La Nicula incep sa se stranga grupuri de pelerini cu cateva zile inainte de Adormirea Maicii Domnului. In acest an, primele grupuri de pelerini sunt asteptate inca de vineri. Oamenii vin din toata tara, dar si din strainatate, pentru a se ruga in fata unei icoane a Fecioarei Maria cu Pruncul Iisus, despre care cred ca ar fi facatoare de minuni. Pelerinii petrec noaptea in veghe, apoi stau la coada pentru a ajunge in fata icoanei miraculoase. Cu o zi inainte de sarbatoare, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihalmeanu, conduce in fiecare an un pelerinaj intre Gherla si Nicula. La procesiune participa calugari, calugarite, preoti si simpli credinciosi. Noaptea, urmea-za un timp de veghe si de rugaciune. Epicentrul pelerinajului este manastirea -Nicula, azi folosita de Biserica -Ortodoxa Romana, in timp ce cei mai multi dintre pelerinii greco-catolici se opresc la biserica parohiala din sat.
Povestea pelerinajului de la Nicula incepe in anul 1681, cand preotul ortodox Luca din Iclod a pictat o icoana a Fecioarei Maria cu Pruncul Iisus. Tehnica picturii in stilul folosit de Luca din Iclod se raspandise in acel secol XVII in toata Europa Centrala, mai intai in randurile iconarilor catolici, iar apoi si in randurile celor care pastrau canoanele traditiei bizantine. Icoana pictata pe preotul Luca din Iclod a fost cumparata de nobilul roman Ioan Cupsa din Nicula, care a daruit-o bisericii parohiale.
In acea epoca, Nicula era unul dintre cele mai bogate sate din Transilvania. Din cele 160 de gospodarii din sat, 142 apartineau unor mici nobili romani, oameni care fusesera ridicati la starea nobiliara gratie unor servicii militare facute principilor Transilvaniei.
In anul 1699, s-a produs un fenomen straniu. In data de 15 februarie, icoana pictata de Luca din Iclod a inceput sa lacrimeze. Lacrimarea icoanei miraculoase a tinut pana in 12 martie. Stirea s-a raspandit rapid, iar mii de oameni din toate colturile Transilvaniei au inceput sa vina la Nicula, pentru a vedea minunea. Exista si rapoarte ale unor ofiteri austrieci care confirma miracolul. Numarul pelerinilor a crescut de la an la an, pentru ca oamenii au inceput sa creada ca Sfanta Fecioara ii va ajuta daca vor merge la Nicula pentru a se ruga in fata icoanei respective.
In anul 1713, guvernatorul Transilvaniei, contele Sigismund Kornis, a decis sa ia icoana de la Nicula, pe care a asezat-o in capela castelului sau, din satul Manastirea, de la langa Dej. Nobilii romani din Nicula l-au dat in judecata, iar cazul a ajuns inclusiv in fata Curtii Imperiale din Viena. Icoana pictata de Luca din Iclod a fost luata si dusa in capitala imperiala, unde a fost asezata cu cinste, pana la solutionarea procesului, in catedrala Sfantul Stefan.
Caracter multiconfesional si multietnic
Decizia Curtii Imperiale din Viena a fost una solomonica. Imparatul austriac a decis ca icoana miraculoasa sa fie asezata intr-o biserica aparte, construita pe Dealul Niculii, unde sa poata fi venerata de credinciosi, indiferent de confesiune sau de etnie. Drept urmare, satenii din Nicula au construit aceasta biserica, iar in semn de reconciliere, contele Sigismund Kornis a daruit acestei biserici un clopot al capelei sale din satul Manastirea.
Fluxul de pelerini a crescut de la an la an la Nicula, iar in 1767, Papa Clement al XIII-lea a decis sa acorde indulgenta plenara, adica iertarea tuturor pacatelor si a timpului de rascumparare din Purgatoriu, tuturor credinciosilor care faceau un pelerinaj la Nicula de 15 august si care se spovedeau si se impartaseau. Aceasta initiativa a consacrat statutul Niculei drept unul dintre cele mai importante centre de pelerinaj pentru greco-catolicii din aceasta parte a Europei, iar la Nicula au inceput sa vina, alaturi de romani, si slovaci sau ruteni.
Cresterea numarului de pelerini a facut ca vechea biserica de lemn de la Nicula sa fie complet neincapatoare, astfel ca Episcopia Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica, de Gherla a inceput, in 1875, construirea unei noi biserici de zid, care a fost finalizata in anul 1879, cand icoana pictata de Luca din Iclod a fost mutata in noul lacas de cult. In timp, biserica a fost dotata cu un iconostas din lemn de tei, unic in lume, care permitea deplasarea icoanei facatoare de minuni, in functie de momentele liturgice. In anul 1936, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, PSS Iuliu Hossu, cel care citise in 1918, la Alba Iulia, proclamatia Unirii Transilvaniei cu Regatul Romaniei, a decis sa creeze o manastire la Nicula, pe care a dat-o in grija calugarilor din Ordinul Sfantului Vasile cel Mare.
Pelerinajele la Nicula au luat un nou avant si la Nicula au inceput sa mearga si foarte multi ortodocsi. Poate acesta este motivul pentru care, in anul 1938, saptamanalul „Renastereaa” al Episcopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului si Clujului scria ca la Nicula s-ar fi aflat o pseudo-icoana, in timp ce icoana originala s-ar afla la Biserica Piaristilor din Cluj, o biserica romano-catolica. Insa pelerinajele au continuat, inclusiv in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand Transilvania de Nord se afla sub ocupatie maghiara. In acea perioada, imnul pelerinilor a devenit „O, Maicuta Sfanta!a”, un cantec scris si compus de doi calugari greco-catolici.
Prigoana comunista
Insa sfarsitul razboiului mondial, alungarea din tara a Regelui Mihai I al Romaniei si instalarea comunismului au insemnat si inceputul prigoanei impotriva Bisericii Romane Unite cu Roma, Greco-Catolica. La ordinul lui Stalin, autoritatile comuniste din Romania au decis sa interzica acest cult religios. Episcopii greco-catolici au fost arestati in anul 1948. De asemenea, a fost arestat si superiorul bazilian al manastirii, Leon Man, care a fost ucis mai apoi in Penitenciarul din Gherla. Si alti calugari greco-catolici au fost arestati.
Tatal unuia dintre calugarii bazilieni, Vasile Chezan, care era ingrijitor al manastirii, a decis sa ascunda icoana facatoare de minuni, precum si o serie de obiecte de cult, pentru a nu fi profanate de comunisti. El le-a ascuns intr-o fereastra, pe care a zidit-o si a tencuit apoi casa. Manastirea Nicula a fost confiscata de comunisti si data in administrarea -Bisericii -Ortodoxe Romane, care l-a instalat drept staret pe un calugar din Moldova, Varahiil Jitaru. Anii au trecut, iar in 1964, Vasile Chezan a ajuns pe patul de moarte. Pentru ca icoana sa nu fie pierduta definitiv, el l-a chemat pe staretul de atunci al manastirii, Serafim Maciuca. Vasile Chezan i-a dezvaluit secretul, iar Serafim Maciuca a luat icoana si a dus-o la manastire. Icoana nu a ramas decat vreo cateva ore la Nicula, pentru ca a fost luata de Securitate, care se temea de renasterea pelerinajelor de masa, si dusa la muzeul din Cluj.
In cele din urma, la insistentele episcopului ortodox al Clujului, Teofil Herineanu, care era fost preot greco-catolic trecut la Biserica -Ortodoxa in timpul prigoanei din 1948, icoana a fost dusa in capela Institutului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca. A ramas acolo pana dupa caderea comunismului, cand episcopul Teofil Herineanu a cerut restaurarea icoanei. A urmat o restaurare defectuoasa, facuta de o „expertaa” in arta. Aceasta trebuia sa tina icoana intr-o solutie calduta, a carei rol era indepartarea fumului de lumanare, depus de-a lungul secolelor pe icoana. Insa a uitat icoana pe un resou si aceasta efectiv a fiert, iar pictura originala a fost distrusa. Icoana a fost repictata si exista mari diferente intre imaginea originala si cea actuala.
In 1992, icoana a fost readusa la Nicula. Caderea comunismului, in decembrie 1989, a insemnat si iesirea din catacombe a Bisericii Romane Unite cu Roma, Greco-Catolica. Episcopul de Cluj-Gherla, PSS George Gutiu, a cerut restituirea manastirii. Insa noul …
Pelerinii Sfintei Marii iau cu asalt manastirile. Cele mai cunoscute locuri de pelerinaj pentru ortodocsi si pentru catolici
