Am observat ca majoritatea scolilor promoveaza in randul elevilor (repetand in mod obsesiv si neoriginal) sintagma Sa nu distrugem natura. Ori, sa fim seriosi – cine a vazut vreodata un copil distrugand cu buna stiinta natura? Cum poate sa faca acest lucru o persoana atat de mica? Sa rupa o frunza dintr-un copac si sa se joace cu ea? Sa dea din greseala mingea in flori? Sa arunce toate tipurile de deseuri la un loc, asa cum face toata lumea? Sau sa arunce un ambalaj pe jos, asa cum a vazut la altii? – nu zic ca este un lucru bun, dar nu prin asta se distruge natura.
Stiti cand poate un copil sa distruga natura? Cand a devenit adult. A devenit adult si lucreaza la o firma petroliera care deverseaza cu buna stiinta ape contaminate intr-un rau. Sau a devenit adult si este atat de insetat de castiguri incat nevoile personale sunt mai importante decat ale generatiilor viitoare. Sau a devenit adult si, impreuna cu alti copii deveniti adulti, nu reusesc la nivel de comunitate sa faca mici eforturi cotidiene astfel incat nepasarea sa devina a”pasare”.
Cum poate un copil sa invete sa nu distruga natura, cand oricum nu o face? In schimb, adultii sunt luati in serios. Intr-o discutie intre oameni mari, n-o sa auzi formularea Sa nu poluam. Dar le-o spunem copiilor, de parca umbla cu poluanti in cutia cu jucarii.
Sa educi adultii de astazi, este greu. Pentru ca adultii nu mai merg la scoala. Dar copiii merg. Iar ei trebuie sa invete sa fie eco pentru a deveni adulti eco. Pentru ca principala caracteristica a acestui eco este durabilitatea. Asadar, as inlocui sintagma Sa nu distrugem natura cu Sa devenim adulti responsabili.
Si am mai auzit o sintagma foarte populara: Sa salvam planeta! Suna supermagnific, insa daca eu, ca profesor, nu cred cu adevarat ca acest lucru este posibil, cum pot sa am curajul …
