Cand Angela era mica,
De doi-trei-patru anisori
Mamica si taticul ei
Au invatat-o sa nu spuna vreodata NU.
Au invatat-o ca trebuie sa accepte
Tot-tot ce spuneau ei,
Iar daca nu, primea o palma peste fund
Si era trimisa-n pat.
Astfel a crescut Angela,
Si a devenit cel mai dragalas copil;
Nu era niciodata suparata
Nu era niciodata enervata;
Intotdeauna daruia, intotdeauna ii pasa,
Nu s-a certat niciodata
Si orice ar fi spus parintii
Credea ca au dreptate.
Ingerul de-Angela a invatat bine la scoala
Si, se-ntelege, a respectat toate regulile;
Profesorii spuneau ca e foarte cuminte,
Linistita si politicoasa,
Dar ce simtea Angela inlauntrul ei
N-au inteles niciodaa.
Angela avea multi prieteni
Care o placeau pentru zambetul ei;
Stiau ca e genul de prietena care ar face orice pentru ei;
Si daca era bolnava
Si avea nevoie de odihna,
Cand cineva ii cerea ajutorul
Raspundea intotdeauna DA.
La 33 de ani, era sotia unui avocat
Avea o casa si-o familie si o viata tihnita.
Avea o fetita de patru ani
Si un baietel de noua,
Si daca era intrebata ce face
Raspundea intotdeauna a”Bine”.
Dar intr-o seara rece, aproape de Craciun,
Cand toti erau in pat,
Ea ramase treaza, caci ganduri ingrozitoare
Ii umblau prin minte;
Nu stia de ce, nu stia nici cum,
Dar isi dorea sa moara;
Asa ca L-a rugat pe Cel ce o adusese pe pamant
S-o ia inapoi la El.
Atunci a auzit din adancul sufletului ei
Venind o voce, blanda si soptita
A spus doar un cuvant,
Cuvantul rostit a fost NU.
De-atunci incolo, Angela a stiut
Ce are de facut.
Viata ei depindea de acel cuvant
Iar cei dragi asta au auzit de la ea:
NU, n-am chef de asta,
NU, nu sunt de acord,
NU, asta e datoria ta,
NU, asta nu e pentru mine,
NU, am vrut altceva,
NU, asta m-a durut …
