Guvernul va lua marti o decizie in privinta stabilirii unui plafon maxim pentru indemnizatiile acordate mamelor in primii doi ani de crestere a copiiilor, fiind foarte posibila limitarea acestei sume la maximum trei salarii medii pe economie, adica aproape 1000 de euro. O alta varianta de lucru ar putea tine seama de fixarea acestei indemnizatii pe grupe, in functie de veniturile realizate de respectiva persoana in ultimul an inaintea nasterii. Pornind de la aceleasi principii, exemple similare de indemnizatii pentru mame pot fi gasite la nivelul altor state din spatiul comunitar.
Masura controversata a iscat un adevarat scandal in randurile mamelor cu venituri ridicate care contribuie cu sume mari sub forma de impozite la bugetul de stat. De altfel, intentia declarata a noului ministru de resort, Marian Sarbu de plafonare a acestei indemnizatii, a pornit tocmai de la cazul unei viitoare mame care a lucrat ca notar si a carei indemnizatie ar fi trebuit sa ajunga la 28.000 de lei.
Noi eforturi bugetare
Aplicarea variantei propuse de guvernul Tariceanu, care nu impunea un plafon maxim pentru astfel de indemnizatii s-ar traduce prin noi eforturi bugetare.Potrivit unor calcule efectuate pe vremea fostului ministru al Muncii, Mariana Campeanu, bugetul ar trebuie sa suporte cresterea cu 200 de milioane de euro a sumei ce ar urma sa fie acordate in cazul in care s-ar majora indemnizatiile pentru cresterea copilului la 85% din salariul brut al mamelor. In prezent, pentru acest ajutor social sumele platite se ridica la circa 325 de milioane de euro.
Criza economica si nevoia taierii cheltuielilor bugetare ar putea explica intentia ministrului Sarbu de a introduce un plafon maxim de doar doua-trei salarii medii pe economie. Cum in octombrie, castigul salarial mediu nominal brut a fost de 1.795 lei, potrivit datelor Institutului National de Statistica (INS), mamele ar putea primi maximum 5.400 lei brut sau aproximativ 4.000 lei net in primii doi ani de crestere a copilului.
Precedente in materie de indemnizatii pentru mame
Planul lui Sarbu, desi nepopular isi gaseste o serie de corespondente in statele europene. Diferenta este data insa de sumele mult mai mari primite de mame, dar si in durata acestui ajutor, notabil mai mica. Comisia Europeana a emis un proiect care sa oblige tarile membre sa stabileasca perioada concediului la 18 saptamani.
In Austria, mamele primesc 100% din salariu dar numai pe durata a 16 saptamani. In Germania, aceasta indemnizatie sociala reprezinta 100% din salariul obtinut in ultimul an si este acordata timp de 14 saptamani, dintre care 6 inainte de nastere. Dupa acest interval in cazul in care mama opteaza sa ramana acasa pentru cresterea copilului statul o sprijina financiar inca 14 luni, insa in limita maxima a 1800 de euro.
In Franta, concediul de maternitate platit este putin mai mare, de 16 saptamani, valoarea indemnizatiei fiind stabilita dupa aceleasi principii ca cele germane: suta la suta din venitul mediu obtinut in ultimele 12 luni. In Belgia, mamele primesc timp de 15 saptamani 82% din venit, ulterior valoarea indemnizatiei reducandu-se la 75%.
Englezoaicele care nasc un copil primesc o indemnizatie reprezentand 46% din salariu, timp de 18 saptamani. In Italia sistemul social acorda timp de 5 luni, doua inainte de nastere, 3 dupa, o indemnizatie constituind 80% din salariu.
O exceptie de la regula se poate gasi la nivelul Norvegiei, unde statul acorda mamelor 100% din salariu, de-a lungul a 52 de saptamani, apoi 42% alte 42 de saptamani.
In tara vecina, Suedia, mamele primesc 16 luni de concediu de maternitate platit, perioada in care primesc o indemnizatie egala cu 80% din salariul net. Costurile unui astfel de ajutor sunt suportate in comun de angajator si stat. In Estonia, concediul de maternitate platit este de 140 de zile, perioada in care mamele primesc o indemnizatie egala cu venitul realizat in ultimele 12 luni.
La sud de Dunare, in Bulgaria, mamicile primesc, timp de 135 de zile, 90% din venitul realizat.
Dincolo de ocean, in Canada, pentru mame se aloca 55% din salariul primit pe ultimele 52 saptamani, dar nu mai mult de 1600 de dolari canadieni/luna. La aceasta suma se adauga un mic ajutor de la stat, calculat in functie de venitul pe familie. cele doua tipuri de ajutor social sunt acordate noiolor mame timp de 12 luni.
Statele Unite se gasesc la polul opus a acestor politici sociale, in legislatia americana neexistand indemnizatia maternala, locul ei fiind suplinit de veniturile provenite din politele de asigurare private.
