Nervozitatea premierului nu ascunde doar incultura si lipsa de compasiune a acestuia, ci si disperarea pradatorului care-si da seama ca s-a prins in capcana pe care le-o intinsese altora. Mizase totul pe cuvinte, dar ii vor fi fatale cifrele.
Cand doctorul in plagiat, Victor Ponta, l-a acuzat de fascism pe fostul vicepresedinte al ICR, Mircea Mihaies, mi-am zis ca nu e nimic iesit din comun ca un iresponsabil de talie internationala sa isi trateze astfel inamicii politici.
Cand, in aceeasi fraza, am regasit si eticheta de neo-nazism, aplicata la pachet si altor intelectuali cu care premierul Romaniei nu are in comun nici tinuta morala, nici nivelul academic, nici numarul sau calitatea lecturilor, nici bunul simt, iarasi, am fost o clipa tentat sa-mi zic ca nu are sensa?? nu are sens sa imi bat foarte mult capul cu elucubratiile unui personaj care, cat a fost procuror, dar si cand e prim-ministru, nu a tratat coruptii altfel decat ducandu-le tava sau carandu-le servieta – dupa caz. Un personaj care nu a gasit timp, de-a lungul unui intreg deceniu, sa indeparteze suspiciuniile care planeaza asupra persoanei sale dupa teribila drama a procurorului Panait. ??
De altfel, cine ar putea crede ca un astfel de om va rezona vreodata la drama zecilor de milioane de victime ale nazistilor?
Ori ca-l va garbovi de jena ca, implicand mortii si mutilatii de atunci in jocurile sale politice de acum, le va jigni nefericitilor memoria?
Daca am crezut vreodata ca exista politicieni, altii decat Vadim, capabili de asemenea profanari, ei bine, actualul premier se numara printre ei. Pe 5 mai 2011, am si scris un text in care vorbeam despre a”vadimizarea liderului de catifea al PSD, Victor Ponta”.
Prin urmare, episodul cu Mihaies si Patapievici, din mai 2014, nu a facut decat sa-mi confirme intuitia si sa ne ofere tuturor garantia ca nici viitorul nu se anunta mai putin sumbru: Ponta va recidiva.
Dar mai ramane?ceva de lamurit.
De ce a decis Victor Ponta, acum, sa impinga jocul electoral in logica imunda a improscarii cu acuzatiile de fascism si neo-nazism?
Sunt tocmai acele stampile in baza carora Stalin si Dej au umplut lagarele politice cu milioane de nevinovati, iar Putin a inceput anexarea unor parti din teritoriul ucrainean.
Prin urmare, data fiind aceasta faima, pana si unul ca Ponta ar fi avut nevoie de un mobil al crimei suficient de solid.
Incultura, iresponsabilitatea, dispretul fata de diversitatea opiniei sau, pur si simplu, ura nu cred ca ar fi fost de ajuns.
Manat de curiozitate, am privit, deci, si in alta parte – spre performantele Guvernului Ponta.
Or, intr-un context electoral cum e cel din 2014 (cu doua runde de alegeri, europarlamentare si prezidentiale), vulnerabilitatea cea mai mare a Executivului, prin prisma prizei ei la marele public, o constituie locurile de munca.
In 2012, 2013 si 2014, Ponta si-a asumat in fata romanilor trei promisiuni uriase:
*crearea a 1.000.000 (da, UN MILION) de slujbe noi in opt ani;
*investitii de 10 miliarde euro pana la 31 decembrie 2013;
*1.800 de kilometri de autostrazi, pana in 2020, in plus fata de cei peste 600 existenti.
In ordinea asta.?
Dupa doi ani de guvernare, realitatea, comparativ cu promisiunile, este atat de dramatica incat e plauzibil ca in echipa de campanie a premierului, acasa la el si in biroul de la Palatul Victoria sa se fi instalat o atmosfera de isterie.
Legat de asta, merita retinuta lectia pe care ne-o da istoria: liderii ahtiati dupa putere ajung sa inventeze vinovati dintre cei mai excentrici atunci cand devin constienti de amploarea si consecintele dezastrului economic.
Retineti, deci, promisiunile Guvernului Ponta: 1.000.000 de noi locuri de munca, investitii de 10 miliarde euro si 1.800 de kilometri noi de autostrazi.
Iar acum haideti sa coboram pe pamant.
In martie 2014, rata somajului (ajustata sezonier, cum zic economistii) a crescut si fata de februarie 2014, dar si fata de martie 2013. ?
In plus, fabrica de job-uri de la Palatul Victoria se poate lauda, la acest capitol, cu performanta de a fi generat, in iunie 2013, cea mai mare rata a somajului, raportat la precedentii trei ani.
Nici o problema. Numai o luna mai tarziu, in iulie 2013, are loc, la nivel inalt, un exercitiu de perfect autism.
Cu o pompa demna de a”Cantarea Romaniei”, premierul lanseaza?a”Planul national de investitii strategice si crearea de locuri de munca”.
Ochii s-au bucurat, mintea a stat in loc.
Culorile frumoase, cifrele grase si termenele generoase din a”Planul national de investitia??” promiteau teleportarea economiei romanesti intr-un taram de basm; si, probabil, transformarea cetatenilor in spiridusi.
Romania, spunea atunci seful Guvernului, ar fi urmat sa incheie anul cu investitii de 10 miliarde euro, cu 50.000 de locuri de munca in plus si cu un raport dat in fata natiunii de insusi Victor Ponta.
Doar ca 31 decembrie 2013 a venit repede, iar de pomposul plan s-a ales praful.
Economia Romaniei a absorbit in 2013 sub trei miliarde de euro din investitii straine directe, adica mai putin de o treime, raportat la 2008.
Injectiile de capital si locuri de munca pe filiera China si Kazahstan erau, fireste, o himera.
De ce? Pentru ca a”Planul national de investitiia??” nu avea la baza nici un contract ferm, ci memorandumuri, scrisori si alte documente de o inconsistenta similara, hartii in care fiecare poate promite sau cere ce vrea.
Evident, premierul si echipa lui uitasera sa faca acest mic detaliu cunoscut si populatiei.
Iar daca au lipsit investitiile de 10 miliarde, evident ca au lipsit si faimoasele locuri de munca. Astfel, daca in iulie 2013 Ponta pomenea de crearea a 50.000 de SLUJBE NOI, pana in decembrie tot ce ne-a oferit au fost 70.000 de SOMERI PROASPETI.
Cunoscand mai bine ca oricine toate aceste date, premierului Victor Ponta i-a ramas in final o singura solutie: sa nu mai vina in fata cetatenilor cu raportul pe care-l promisese cand a lansat a”Planul National de investitii strategice si crearea de locuri de munca”.
Poate ca nicicand nu a fost mai evidenta perversitatea filosofiei pe care o foloseste aparatul de propaganda al premierului: a”nu vorbesti, deci nu exista”.
Foarte grav a fost si faptul ca marele plan de investitii, prezentat in iulie 2013, continea si trei grave mistificari: cifra, intervalul luat in calcul si calitatea de a”noi”.
*In document se afirma ca Executivul de la Bucuresti crease in ultimul an 100.000 de noi locuri de munca. Dar, pentru a ajunge la aceasta cifra, oamenii lui Ponta trecusera in contul sefului lor si realizarile de pe cele doua luni de mandat?ale lui Mihai Razvan Ungureanu. Altfel, le-ar fi iesit la socoteala mult sub 70.000.
Dar nici acestea nu erau, toate, noi.
O buna parte, dupa cum avea sa rezulte din datele Institutului National de Statistica, erau slujbe scoase la suprafata din zona nefiscalizata. Propriu-zis, deci, nu erau locuri de munca nou create, lucru admis in cele din urma si de ministrul Muncii de la acea vreme, Mariana Campeanu.
Oricum, la modul general, merita retinut ca intre luna in care Ponta a lansat a”Planul national de investitiia??”, iulie 2013, si termenul asumat, 31 decembrie 2013, somajul a crescut cu 0,6%.
Dar sa fim cinstiti: de unde ar fi putut Victor Ponta sa scoata atatea locuri de munca?
Pe de o parte, in ultimii doi ani, mediul de afaceri a devenit si mai neospitalier. Guvernul are trei coordonate majore: impunerea de noi taxe si impozite, largirea heirupista a bazei de impozitare, majorarea unor taxe aflate deja in vigoare.
Sa coroboram aceste circumstante cu crizele politice care s-au succedat dupa venirea USL la putere, cu declaratiile adesea contradictorii ale decidentilor guvernamentali din zona economica sau cu numeroasele masuri abrupte care s-au luat si, poate, vom obtine cateva explicatii.
De pilda, o explicatie pentru prabusirea increderii strainilor in companiile proprii care opereaza in Romania. Pentru 2013, acest lucru a fost pus in lumina nu doar de nivelul in continuare redus al indicelui investitiilor straine directe, ci de prabusirea de pana la 10 ori a creditului net acordat de investitorii straini firmelor cu care fac afaceri in Romania.
Sigur, Romania nu ar fi trebuit sa treaca prin acest calvar al lipsei de incredere. Masurile de austeritate luate in perioada Boc au facut-o una din tarile europene?echilibrate macroeconomic, iar acordurile cu FMI, Banca Mondiala si Comisia Europeana au ferit-o de taifunul pietelor. Dar nebunia politica declansata de USL acum doi ani nu a putut fi un magnet pentru banii investitorilor straini.
In acelasi timp, absorbtia fondurilor europene are toate sansele sa fie in 2014 un superb fiasco.
In primele 25 de zile ale lui aprilie, Romania a incasat zero euro, trimitand totodata facturi, spre decontare, de numai cinci milioane euro. Adica o nimica, o mare nimica toata.
Sunt sperante slabe ca lucrurile sa evolueze sfidator de bine pana la 31 decembrie 2014, din moment ce paralizia s-a generalizat in ultima vreme.
Pur si simplu, Romania nu prea mai trimite facturi la Comisia Europeana, prin urmare nici incasari nu vor prea …
