Daca te-ai intrebat vreodata de unde vin stereotipurile de genul „ardelenii gandesc incet”, „moldovenii sunt prosti” sau cel cu care se mandresc timisorenii, spre exemplu, cand spun ca „Banatu-i fruncea”, un posibil raspuns ar fi urmatorul: de la niste cercetatori romani interbelici care timp de circa sapte ani, intre 1934 si 1941, au studiat „inteligenta romanilor” si au produs in final una dintre cele mai controversate carti avand ca subiect poporul roman. Atat de controversate incat zeci de ani dupa lansarea ei, care a avut loc in 1948, subiectul a devenit tabu. Dar la acea vreme era nu doar aplaudata, ci si promovata de la cea mai inalta tribuna a stiintei si culturii autohtone: Academia Romana.
Studiul, semnat de C. Radulescu Motru si I.-M. Nestor, se intituleaza Cercetari experimentale asupra inteligentei la romani si in el gasesti doua mari seturi de date culese de pe teren si analizate cu rigoarea stiintei de-atunci, unul despre dimensiunea craniului romanilor si al doilea, mult mai elaborat, despre coeficientul lor de inteligenta.
Cele doua tipuri de date n-au fost intamplator puse in acelasi studiu pentru ca ele, conform teoriilor la moda in Europa, se afla intr-o corelatie destul de puternica. Studiul craniului, sustin autorii, tine de „sectorul somatic”, iar cel al coeficientului de inteligenta de „sectorul psihic”. Doar impreuna cele doua sectoare pot alcatui, cuantificandu-le, o „antropologie” numita de autori „psiho-somatica” a poporului roman.
Principalul motiv pentru care un asemenea studiu nu se putea bucura de popularitare dupa sfarsitul celui de Al Doilea Razboi Mondial nu e greu de ghicit. In spatele unor asemenea cercetari stateau teorii de tip „rasial”, intens vehiculate in perioada interbelica, in mediul academic si nu numai, si pe seama carora avea sa fie pusa inclusiv ascensiunea nazismului.
Cu toate acestea, dincolo de spiritul timpului si de interpretarile posibile, avem de-a face cu niste date concrete, asa cum au fost ele culese si masurate pe teren.
Romanul brahicefalic
In ceea ce priveste „dimensiunea craniului”, masuratorilor au fost facute pe o populatie de 143.857 de etnici romani (barbati, femei si copii) cu varste intre 3 si 100 de ani, din toate zonele tarii pana la nivel de judet si din ambele medii, rural si urban (luandu-se in calcul insa locul in care s-a nascut fiecare, la tara sau la oras, si nu rezidenta curenta). Rezultatele, interpretate prin prisma teoriilor rasiale ale vremii, nu sunt printre cele mai imbucuratoare, desi autorii nu se pronunta in niciun fel.
Astfel, conform masuratorilor, romanii de-atunci se incadrau in tipul rasial numit „brahicefalic”, considerat de unii teoreticieni ca fiind „inferior”, deasupra lui aflandu-se tipul „dolicocefalic” (cu indice sub 75) si „mezocefalic”. Sub tipul rasial brahicefalic se afla cel numit „hiperbrahicefalic”.
Clasificarea acestor tipuri de cranii s-a facut luandu-se in calcul un asa numit „indice cefalic” reprezentand raportul dintre „diametrul transversal cranian si diametrul antero-posterior cranian”.
Indicele cefalic la romanii masurati atunci era de 84,1. Aceste tipuri de cranii, brahicefalice, dau un aspect de asa numit „cap plat” iar cele dolicocefalice de „cap alungit”.
Indicele cefalic de 84,1, corespunzator tipului rasial brahicefalic atribuit romanilor, reprezinta insa o medie, distributia esantionului pe toate cele patru tipuri fiind urmatoarea:
– dolichocefali – 3,2 %
– mezocefali – 25,6%
– brahicefali – 30,3%
– hiperbrahicefali – 40,9%
Cum stateam cu inteligenta
Dar partea cea mai consistenta a studiului se refera la masuratorile asupra inteligentei romanilor prin aplicarea a patru tipuri de teste, pe o populatie de 50.817 etnici romani, barbati, femei si copii, cu varste cuprinse intre 10 si 44 de ani, din toate judetele si din ambele medii, rural si urban.
Cei care au realizat cercetarea au urmarit doi indicatori: calitatea inteligentei si rapiditatea ei.
Fara a insista prea mult asupra aspectelor tehnice si metodologice ale studiului, vom prezenta in continuare cele mai importane concluzii.
Topul „inteligentei” pe regiuni istorice
1. Banat – 56,32
2. Bucovina – 53,69
3. Dobrogea – 52,54
4. Moldova – 49,72
5. Muntenia – 49,68
6. Transilvania – 49,60
7. Oltenia – 48,78
Topul „rapiditatii gandirii” pe regiuni istorice
1. Banat – 61,70
2. Transilvania – 56,95
3. Dobrogea – 56,30
4. Muntenia – 55,69
5. Moldova – 55, 62
6. Oltenia – 55,37
7. Bucovina – 54,70
Din cele doua tabele rezulta ca unul dintre stereotipuri, cel cu „Banatu-i fruncea” era sustinut pe acea vreme si de realitatea din teren, pe cand altele doua, cel care spune ca „ardelenii gandesc incet” iar „oltenii sunt iuti” par sa fi fost infirmate.
Dar lucrurile incep sa se nuanteze pe masura ce datele sunt grupate mai riguros. Astfel, conform repartitiei celor doi indicatori, inteligenta si rapiditatea gandirii, dupa gen, provincie si mediul in care s-au nascut, …
Portretul romanului interbelic dupa forma craniului si IQ. Ce s-a descoperit dupa 7 ani de cercetari
